Spălătorii de cadavre

Nici nu mai ţin minte de cîte ori mi-a fost dat să calc în morga unui spital. Multe săptămîni la rînd, se întîmpla sa intru zilnic. În alte cazuri, mi-era suficient să dau pe-acolo o singură dată pe săptămînă. Aveţi puţintică răbdare, urmează o comparaţie şi chiar are o logică. Mai departe; în morga unui spital fie sînt păstrate “conservele”, aşa cum obişnuiau să-i “boteze” autopsierii pe bolnavii care n-au mai avut zile în spitale, fie se folosesc ustensilele tipice unei necropsii: bisturie, cleşti, flexul.

Dacă treci pe lîngă morgă, te buşeşte în nări putoarea. Despre unul dintre autopsierii pe care i-am cunoscut se povestea că, înainte de a desface un cadavru, îşi turna o sută de vodcă într-un păhărel, pe care îl ţinea la îmbinarea braţului cu antebraţul, ca într-un cleşte, şi din care trăgea cîte-o duşcă la fiecare cîteva minute. Duhoarea era atît de mare, încît un coleg ziarist, plictisit şi dorind să vadă cum se efectuează o necropsie, a leşinat. Se întîmpla acum mai bine de şase ani.

Băieţii de la morgă, ocazional, mai puneau şi de-o şpagă mititică. Vreo cîteva sute de mii, adică aproape un sfert din salariul minim pe economie la vremea respectivă, pentru o spălătură şi-o îmbălsămare cu “materialele” spitalului. Dar, oricît “parfum” ai băga într-un cadavru care a zăcut o săptămînă în frigider, mirosul nu va ieşi. La fel cum nu iese nici de pe urmă “clăbucelii” pe care o administrează o serie de spălători de cadavre din presă românească.

Un exemplu cotidian

Am vrut să scriu, acum cîteva luni, despre comportamentul de spălător de cadavre al lui Cornel Nistorescu. L-a luat pe Petru Romoşan, un turnător la securitate devenit deja celebritate naţională, şi l-a clăbucit şi l-a parfumat pînă la epuizare. A fost ultimul număr din Cotidianul pe care l-am cumpărat. Îmi propusesem să-l păstrez, ca pe un soi de ediţie de colecţie, semn al decăderii presei româneşti. L-am lăsat în redacţie la Hotnews.ro şi cred că şi-a găsit sfîrşitul într-un coş de gunoi.

Răzvan Vintilescu s-a supus şi a trîntit un interviu atît de slab, încît mi s-a făcut ruşine că am lucrat în presă. L-a scos basma curată pe un turnător la Securitate într-un alt material, în aceeaşi ediţie, publicat pe două pagini. Oricît săpun lichid ar fi turnat Nistorescu pe prietenul său bun, Romoşan va puţi întotdeauna a turnător. Ca un cadavru uitat o săptămînă în morga unui spital.

Şi un exemplu foarte recent

În seara asta, la Realitatea TV, am văzut cum unii jurnalişti români se stafidesc şi încep să pută. Diferenţa dintre Răzvan Dumitrescu, în seara zilei de 11 noiembrie, şi un autopsier, este că cei care lucrează la morgă se schimbă înainte de a despica un cadavru, iar la ieşire fac duş. Răzvan Dumitrescu şi-a împuţit hainele şi, odată cu ele, a început şi el să pută. A spălător de cadavre.

Genul de şantajişti precum Sorin Roşca Stănescu nu merită spălaţi. Sorin Roşca Stănescu duhneşte a şantajist de la o poştă, A încerca să-i speli păcatele în public, sfidînd inteligenţa telespectatorului, este o dovadă de decădere crasă. “Ştim cu toţii că nu este o sursă credibilă”. Cam aşa a sunat replica moderatorului de la Realitatea TV, cu referire la Curentul, care a publicat fişierele audio ale înregistrării tentativei de şantaj. Altfel spus, avem dovada, dar nu e credibilă, că sursa nu ni se pare tocmai credibilă, deci omul e curat ca lacrima.

Nu. Nu sînt de acord!

Iulian Comanescu scrie că, de fapt, nu e doar problema Naşului. Că e o problemă generalizată şi că ar trebui să discutăm în ansamblu. Eu nu sînt de acord. Sorin Roşca Stănescu a fost dovedit şantajist. Autorităţile ar trebui să se sesizeze şi să ia măsuri. Dacă anunţăm că e o problemă generalizată, nu facem altceva decît să parfumăm, la rîndul nostru, peste jeg. Să încercăm o spălare a unor stafidiţi şi să legitimăm, mai departe, o astfel de practică.

Inşi precum Naşu’ – căci aşa e poreclit, am lucrat cîteva luni la Ziua, măcar atîta ştiu – n-ar trebui spălaţi şi nici iertaţi. Indivizi dubioşi precum Roşca Stănescu, unşi cu toate alifiile, ar trebui îngropaţi în manualele de istorie a ruşinii.

Şi încă o dată, nu. Nu sînt de acord!

Nu sînt de acord nici cu ideea de “jurnalism nou“. Ştiu, Mihnea Măruţă încearcă să explice, subtil, încotro ne îndreptăm. Dar nu e normal ca genul de “formatori de opinie” şantajişti, setaţi pe propriul profit, dar cu aere de jurnalişti, să facă parte dintr-o colecţie de modele. Nu e normal să te foloseşti de o meserie nobilă – în caz că n-aveţi această părere, poate ar trebui să vă răzgîndiţi, asta după ce veţi fi ignorat leprele – pentru a profita cu nesimţire.

Ca să fie pleonasmul complet, e ca şi cum ai legitima practici imorale, lipsite de orice urmă de etică, care nu respectă nici o urmă de deontologie. E ca şi cum ai transforma un jurnalist într-un agent de vînzări şi i-ai condiţiona publicarea ştirilor de reclama pe care o aduce în ziar. E ca şi cum ţi-ai bate joc cu bună ştiinţă de codul deontologic pe care cu onor te lauzi că l-ai adoptat. E ca şi cum ţi-ai bate joc de propriii cititori şi i-ai lua de proşti.

Gunoiul

Presa se transformă din cîinile de pază al democraţiei în javra de pază a mizeriilor. Asta se întîmplă în momentul în care bunele practici sînt înlocuite de “Ah, dar ei nu sînt singurii, e o problemă generalizată şi n-ar trebui să ne luăm doar de ei!“. Ascundem gunoiul sub preş şi nu e frumos. Nu se mai vede, dar va continua să pută.

Genul de personaje precum Sorin Roşca Stănescu şi, de ce nu, Bogdan Chirieac, ar trebui scoase complet de pe sticlă. Jurnalismul ar trebui să rămînă jurnalism, nu training de vînzări. E suficient cîtă mizerie vinde presa, în ansamblul ei, nu avem nevoie de gunoaie lucioase care să predea deontologia cînd, în ipocrizia lor, ştiu bine cum au ajuns ei acolo.

O lege a firii spune că toate cadavrele trebuie să ajungă sub pămînt.

10 comentarii

  1. am și eu un prieten procuror, mi-a povestit despre morga si universul ala, dar cred ca ei sunt mici copii pe langa ziaristii de astazi. Realitatea a luat-o repejor pe urma Antenei 3, copia FOX in Romania. Chiar nu vede nimeni ca Adrian Ursu se afla intr-o mica, mare conflict de interese cu CTP si Chireac?! Doar au lucrat impreuna! Ce era sa zica? Inca o dovada ca am trecut de punctul de intoarcere in ceea ce priveste bunul simt. Daca CRP i-a condamnat formal pe cei doi, de ce incearca acum Dumitrescu, Vranceanu-Firea, Ursu si ceilalti sa ii spele?

    da’ stau si ma intreb, ce naiba a vrut sa zica Romosanu cu afacerile in care era implicat Negoitescu, “El era implicat în jocuri periculoase, eu eram un guguştiuc.”?!

    • Ursu, Chireac si CTP sunt impreuna intr-un SRL care inca de pe vremea anilor 1997-2000 se ocupa de campanii de defaimare la comanda (nu numai politica!).

  2. Nu pot sa nu observ cat de fidel reproduce situatia din blogosfera romaneasca, in micro, situatia din presa romaneasca.

  3. Sugestie : sunt din ce in ce mai convins ca pe internet – in forumurile romanesti de discutii – au aparut brigazi de propaganda comandata – zilnic apar cativa noi “useri” care posteaza la repezeala un material injurios la adresa cuiva – si pe urma dispar in neant … dar nu circula singuri, ci in grupuri.

    Sugestia mea ar fi adresata unui jurnalist adevarat sa incerce sa se uite mai atent la acest nou mijloc de a influenta metodic opinia publica

  4. mai bine de-atat nu putea fi spus :)

    pe dl. comanescu l-as baga la un ciclu de spalare rapid, poate mai are vreo sansa

  5. “Nu e normal să te foloseşti de o meserie nobilă – în caz că n-aveţi această părere, poate ar trebui să vă răzgîndiţi, asta după ce veţi fi ignorat leprele”

    Nu sunt de acord. Istoric vorbind, nu ai dreptate — jurnalismul a fost o meserie murdara din antichitate (i.e. mijlocul secolului 19) si pana astazi. Scopul a fost dintotdeauna ca patronul sa scoata un profit.

    In vremuri prielnice, da, constiinta poate iesi la suprafata.

    In SUA, de prin 1950 pana pe la 1990, se spunea ca ziarele sunt masini de imprimat bani. Cand patronul NY Times scotea profit de 30% din cifra de afaceri, era practic imposibil sa fie corupt. Dar cand lucrurile se complica, ajung sa citesc murdarii comandate pana si in “the paper of record”.

    La noi, in 45 de ani de comunism, nimeni n-a indraznit nimic memorabil in presa. Inainte de asta, nu stiu cati ziaristi s-au luat la vremea lor de Carol II sau Antonescu. Inca si mai inainte, in timpuri bune, nu cred ca erau prea multi ziaristi neangajati politic de o parte sau de alta.

    Revenind la prezent, daca exista oameni care nu se duc cu valul, ei sunt exceptiile. Uitandu-ma la numele clasice din presa: CTP s-a lansat pupand pe crestet minerii in 1990, Cristoiu, cu gaini cu 5 picioare. Nistorescu uite-l ce face. Rosca-Stanescu, nu mai e nimic de adaugat.

  6. @davidv Eminescu vine in minte.

  7. Alex, televiziunile sunt bucuroase cand isi aduc in cadru paunesti, becalioti si vadimi. Opinia o fac nemuritori ca colraleni si olgute. Aici nu e vorba de necropsii ci de intoarcerea mortilor vii.

  8. ce descriere, parca citeam cartea “parfumul”…