Cel mai ieftin sport. Ironia mişcării la români

Mişcarea la români e ironia completă. Istoria practicării sportului începe, la fiecare individ în parte, în şcoală. În generală şi-n liceu, nimeni n-are nici cea mai vagă urmă de chef să participe la orele de educaţie fizică. Fetelor nu le place şi ar fugi mîncînd pămîntul, băieţii n-ar vrea decît să pună de-o miuţă sau de-un baschet.

alergare

În şcoală, nici un elev nu pricepe de ce trebuie să facă atîtea exerciţii înainte de a fugi să bată mingea. Făcut coloane, ridicat mîinile, genuflexiuni, meh. “Dom’ profesor, nu mai bine ne daţi o minge?” Încălzirea, pînă la 18 ani, e inutilă pentru fiecare copil. Iar asta se întîmplă din cauză că nu e explicată. Copilul nu ştie şi nici nu i se spune că încălzirea o face ca să nu-şi strice încheieturile, de exemplu. E mai mult o obligaţie, o formalitate la care supus şi de care nu poate scăpa şi pe care o urăşte din tot sufletul, că-i mănîncă din timpul de fotbal.

Ironia sportului la români e că, 10-12 ani după ce a terminat liceul, ajunge să dea bani pentru a face sport. Fetele se duc la aerobic (sau orice cardio) sau la fitness, băieţii se duc să tragă de fiare. Şi plătesc pentru asta. Abonament lunar de 150-300 lei la săli de cartier sau sute de euro anual în sălile de fiţe.

Asta pentru că te trezeşti, după nişte ani, că gîfîi după ce te-ai aplecat să te legi la şireturi sau după ce ai urcat un etaj. Sau că ai pus burtă de bere şi vrei s-o dai jos, că nu te mai simţi în largul tău. Sau că ţi-a ieşit colesterolul prea mare la ultimele analize. Sau că nu se mai uită bărbaţii/femeile după tine pe stradă. Sau că, după 15 ani de fumat, respiri tot mai greu. Sau că te dor picioarele de la mers jumate de kilometru pe jos şi ortopedul îţi sugerează subtil că s-ar putea să ai arterită.

Ironia e că, deşi sportul e gratis, ne trezim să ne apucăm de mişcare după ani de zile, după ce poate că ne-am distrus o bună bucată de sănătate, plătind cu diverse afecţiuni pentru lipsa mişcării din ultimii 5-10-15 ani. Iar cînd începem să ne mişcăm, se întîmplă ca mulţi să se lase la scurt timp. Pentru că e febră musculară, pentru că rezultatele nu se văd imediat etc.

Culmea e că, dacă vrei să te mişti, nici nu trebuie să dai bani. E suficient să ieşi să alergi. Îţi trebuie doar pantaloni scurţi, tricou şi o pereche de încălţări. Ba poţi să alergi şi desculţ dacă vrei.

N-o să mă apuc să scriu despre cît de mult bine mi-a făcut mie sportul pentru că eu sînt sedentarul tipic. Abia de o lună am început să mă mai mişc: o primă repriză de 5 kilometri de alergare, iar după două săptămîni, la a doua ieşire, 8,3 kilometri. M-am surprins pe mine, căci nu mă credeam în stare să alerg mai mult de un kilometru. Fără căşti în urechi, doar cu telefonul într-o mînă şi cheile de la casă în cealaltă.

Chiar făceam mişto după ultima ieşire că, dacă mai ies de trei-patru ori să alerg, aş putea face un semimaraton. Probabil că n-aş putea, dar e un exerciţiu interesant de testat propriile limite, dacă tu crezi că ai ceva ce trebuie să-ţi demonstrezi ţie. O să continui să alerg, probabil la două săptămîni – ultima oară, nu mi-am făcut bine încălzirea şi mi-am resimţit genunchii vreo trei zile. Mai curăţ un pic plămînii.

Dincolo de orice, e bine că sportul devine o tendinţă şi că e preluat de tot mai multă lume, că e promovat din ce în ce mai des în rîndul generaţiilor care vin din urmă. E bine că lumea se laudă pe Facebook cu numărul de kilometri şi e bine că apar discuţii despre mişcare. Dacă s-ar mai lucra un pic şi la modul de promovare a sportului în România, în şcoli şi licee, am evolua fantastic de mult. Pentru că, dincolo de dezmorţit, curăţat căi respiratorii şi creşterea rezistenţei, sportul – alergatul, în special – e cea mai simplă formă de meditaţie.

(Foto: Shutterstock)

7 comentarii

  1. Sincer, eu cam fac parte din categoria alora de nu dau bani sa faca sport, dar nici nu se prea omoara cu el, si da, sunt trecut putin peste 100 kg, la 1.83 inaltime. Un lucru stiu sigur, ca trebuie sa slabesc, cand, cum, si cat m-ar costa asta, nu prea stiu. Cert este ca sunt o multitudine de exercitii care se pot face acasa, cu putina vointa, si obtii aproximativ ceea ce obtin si aia care dau sute de euro la sala. Doar ca toate astea sa se intample, trebuie vointa.

  2. Un lucru foarte bun este ca te-ai apucat de miscare, recomandarea ar fi sa ai un program mai activ. Nu este suficient sa alergi la doua saptamani, beneficiile fiind aproape nule. Un program de 3-4 alergari pe saptamana este ideal. Iti lasa loc de de recuperare si iti asigura cresterea formei fizice pe termen lung. Poate te sperie o asemenea frecventa, dar in cateva luni devii dependent si o sa iesi in mod sigur aproape zilnic. La inceput, distantele ar trebui sa fie scurte, sa alternezi alergarea cu mersul alert. Este normal sa te doara toate alea, nu le-ai folosit ani de zile, insa nu sunt motive de ingrijorare cata vreme nu faci excese (distante mari parcurse fara antrenament antrenamente specifice de tip intervale in aceasta perioada cat nu esti deplin pregatit). Un alt aspect important este sa ai obiective realizabile. Cel mai la indemana este sa-ti propui participarea la competitii, semimaratonul din primavara fiind ideal pentru tine. Keep going!

    • @Dan: păi, tocmai asta e, că febră musculară am avut doar după prima alergare, dar ceva lejer, vreo trei zile. După a doua, m-au durut doar genunchii, că nu m-am încălzit bine, dar n-am mai făcut febră. Ca idee, merg destul de mult pe jos în fiecare zi, ar putea fi şi asta o explicaţie. Altfel, n-am timp să ies de două-trei ori pe săptămînă la alergat. O să încerc să cresc ritmul la o alergare săptămînal. Legat de dependenţă, nu se pune problema, sînt prea comod pentru a deveni dependent de alergare dacă nu am un motiv practic pentru a o face. Iar motivul curent este curăţatul plămînilor, că fumez suficient de mult.

  3. Alex, nu exista nu am timp si nu spun asta din carti, stiu cum s-a intamplat la mine sau la altii care s-au apucat de miscare. Aaa, ca nu e prioritar sa faci miscare si nu-i gasesti timp, asta este altceva. Daca reusesti sa iesi de minimum 3 ori pe saptamana ar fi foarte bine pentru tine si o simti beneficiile in 2-3 luni. Cat despre fumat, alergarea te poate ajuta sa te lasi daca reusesti sa renunti la tigari cand incepi sa faci miscari. Altfel o sa te obisnuiesti cu asta si o spun din proprie experienta pentru ca am fumat vreo 21 de ani, insa m-am lasat de doi.

  4. Io nu prea inghit alergatu’ ca ma plictisesc. La fel si cu inotul, desi acolo stau sa numar bataile de brate/picioare, sa nu-mi vina sa plec acasa de plictis. Am facut karate 6 ani si mi-a placut, am facut Tae Bo. Orice inseamna exercitii variate.

    Cu fii-mea rezolvam rapid problema, cum implineste un an o duc la inot (baby class la inceput, dupa aia instructor).Nus’ cum ii va placea sportu’ dar pe asta il va face saptamanal :D

  5. Miscarea este buna atat pentru sanatate cat si pentru mediu avand in vedere cat de poluat este. Problema e ca nu prea se mai face sport, nu prea mai avem baze sportive cum aveam inainte. In epoca noastra oamenii prefera alte ocupatii cum ar fi televizorul si internetul. Cat de curand o sa ne intoarcem la sport deoarece nu se poate altfel.

  6. Eu am plecat de la 78 de Kg si am ajuns la 59 de Kg din alergat (la 1,70m). După care am constatat că într-adevăr e bine că scap de grăsime dar nu e bine că scăpam total și de musculatură. Și-am inceput sa fac calisthenics (street workout). După care am ajuns și la sala de forță și la 71 de Kg. Acum alerg 5 zile consecutiv, câte 10 Km (55 min) afară in parc, la sfârșitul unei luni de abonament la gym, după care reiau cu incă o lună de forță. E un balans care pentru mine e OK.