Statul polițienesc românesc

De fiecare dată când am câte-un sentiment de optimism legat de România, mă izbește realitatea în față cu putere. Nu doar că aparatul de stat geme de incompetență – și nu neapărat din cauza oamenilor, cât mai ales a procedurilor, dar de toată munca de debirocratizare de pe vremea lui Cioloș s-a ales fix praful.

Caz concret: vine mandea în România să-și schimbe buletinul. Și se duce la Evidența Poporului cu niște acte. Evident, nu cu toate, că m-am dus mai mult cu scop informativ, să fiu sigur că e cu adevărat nevoie să răscolesc toată casa după certificatul de naștere, deși schimb buletinul de la aceeași adresă, deși statul are deja nu doar certificatul meu de naștere înregistrat pe undeva, ci inclusiv copia – și mă refer fix la același birou de evidență.

Eh, și mi se pune formularul în față. Nu mai țineam minte, de acum zece ani, ce-am completat pe-acolo, dar uitându-mă pe tâmpenia aia, am avut surpriza de a constata – vorba aia, la bătrânețe – că statul românesc se comportă în continuare ca un stat totalitar.

CNP, nume, prenume, adresă, chestii banale. Mi se pare corect. Apoi începe distracția: stagiu militar, stare civilă, ultima școală absolvită, ocupație, câți copii, câte rachete nucleare, câți bani ai în buzunar, unde locuiești și vezi că, dacă nu schimbi adresa, tre’ să aduci proprietarul să dea declarație pe propria răspundere, dacă o schimbi, bagă-ți contractul de închiriere în fund, tre’ să aduci proprietarul. Și apropo: scrie pe site că plătești taxa de șapte lei la ghișeu? Țeapă, fraiere, du-te la poștă!

Pen’ că mi-am uitat în Anglia buletinul care urmează să expire, m-am legitimat cu pașaportul. Frumos, drăguț, aia e. Apoi a început distracția: certificat de naștere. Păi, îl ai, că tot la tine mi-am făcut buletinul și data trecută. Ah, nu, trebuie, așa e legea. Mno, OK, fie, iacătă-l.

Starea civilă? Divorțat. Ah, certificatul de divorț sau sentința. Ahm, stai, ce? La ce-ți trebuie? Așa e legea. Păi, nene, tot tu mi l-ai dat, nu judecătorul, îl ai acolo. Nu, ne pare rău, așa e legea. Ia și răscolește casa după o bucată de hârtie. Bun, și dacă bifez necăsătorit? Ah, păi nu se poate. Păi, stai, și la ce-ți trebuie? Că nu e ca și când mi-am schimbat numele după divorț? Așa e legea.

Stau și mă întreb cum o fi fost dacă aș fi avut copii, că și pe ăia tre’ să-i declari cu nume și prenume în formularul de schimbat fucking buletinul. Ar fi trebuit să aduc și certificatele de naștere ale copiilor ca să-mi schimb buletinul? Trebuia s-o aduc și bunica din cimitir?

Mă rog, doamnele de la Veranda au fost drăguțe și foarte profi, chit că procedurile sunt imbecile. Am ajuns la timp să iau bon de ordine și să depun jumate din acte, am ajuns cu restul la 15 minute după închiderea primirilor de documente și au fost OK cu asta, că na.

Dar tot nu pricep de ce mama naibii are nevoie statul de un vraf de hârtii care vor strânge șoareci într-un depozit, când statul deja are toate actele alea. La ce-i trebuie statului declarație pe propria răspundere a proprietarului când schimbi buletinul păstrând adresa ori ai un contract de închiriere.

OK, ai nevoie de o dovadă a domiciliului: adu o factură pe numele tău! La ce-ți trebuie certificatul de divorț? E vreo stigmă, ca-n comunism? Îți scade ratingul? Îți cresc taxele dacă nu ești un bun român care-și bate nevasta și cei trei copii? La ce te interesează ocupația mea? E vreo diferență dacă sunt programator, blogger, ziarist sau zugrav? Cu ce te ajută să știi care e ultima școală absolvită? Plătesc mai puține taxe?

Zău, sunt informații complet inutile. Înțeleg dacă cineva chiar le-ar folosi pentru studii demografice, dar nu stă nimeni să scormonească printre șobolani. Sunt informații absolut inutile, parcă rupte din Rusia lui Putin sau China comunistă. Și dacă nu trec nici o ocupație, care-i problema? O să mă trimită la Canal?

Și uite-așa ajunge să-mi placă Anglia. Formular online, plată online, plic și formular suplimentar pentru poză și semnătură, trimis înapoi, venit actul. Fără răscolit casa, fără prosteli pe față.

PS: Mă duc la un notariat, zic să împuternicesc pe cineva să-l ridice și să mi-l trimită prin curier. “Și cu ce vă legitimați?” Cu pașaportul, zic. “Ah, nu, pașaportul nu e document de identitate, e document de călătorie“. La fel cum permisul de conducere e orice, numa’ act nu. Pentru că… nu știu, pentru că ceva. N-ai buletin, nu exiști.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

11 comentarii

  1. In Suedia, de pe WC iti anunti (nu soliciti!) schimbarea de domiciliu. Adminstratia, fara sa comenteze unde te muti (ai voie si in sufrageria Ministrului de stat) face restul, inclusiv reactualizarea contactelor tale la toate institutiile de stat (scoala, dispensar etc). 5 minute!
    Pentru prelungirea actului ID, care de o obicei e un permis de conducere (niciodata cu adresa de domiciliu pe el!) Directia de Transporturi iti trimite acasa prin plic un formular special completat. Lipesti pe el o fotografie si semnezi. Pui in plicul timbrat pe care ti l-au dat tot ei. 5 minute!
    Traiesti pina mori…

  2. Dacă aveai copii: să nu îi declari pe ăia care nu au certificat de naștere românesc! Trăită de mine! Am avut noroc că tipa a acceptat să declar doar copilul român! Deși mă cunoaște, dacă nu ignora că aveam doi copii lângă mine, ar fi fost nevoie să îi fac acte românești și celei mici 😉

    Hai să îți povestesc una mișto de tot: cerere de naturalizare. M-au pus să le scriu de mână de ce semnătura mea din formular nu seamănă cu semnătura din pașaport. Le-am scris, cu scrisul meu de retard, le-am atașat și același text tipărit, ca să poată citi ce le-am scris de mână. Încă nu mi-au scris înapoi, deci m-au băgat pe listă. În 1 an scap de certificat de naștere în original și copie, de buletin valabil original și copie. Dacă nu erau cretinii ăia cu brexitul ar fi fost mult mai repede…

  3. Cred ca ai fi putut sa iti faci buletinul fara sa te duci in Bucuresti la ambasada statului in care iti desfasori activitatea. Cat despre rascolit casa dupa acte – asta zice mai multe despre tine decat despre statul politienesc roman.

  4. Din pacate buletinul nu se poate reinnoi prin ambasada, doar elibereaza primul buletin. Urmeaza sa fac aceeasi “plimbare” in curand si am verificat :)

  5. Așa e sistemul: e construit să îți arate că birocrația și aparatul de stat sunt mai puternice decât cetățeanul. Justificându-te în mod repetat, te autoeduci și ești pus la colț. Înveți de frică, te conformezi și devii “cetățean bun”, obedinent, care se conformează.

    Is
    That
    Simple

    România face progrese mari aici, în paralel cu Rusia, Turcia și Coreea de Nord. Vin vremuri căcăcioase.

  6. Statul roman vrea sa stie tot, dar daca are nevoie de ceva, nu gaseste informatiile, pt ca e jale.
    Multe din proceduri sunt de pe vremea lui pazvante si alaturi de formularele tampite, sunt stabilite prin legi antice, de pe vremea cand computerul era ceva SF.

    Sa vezi distractie cand ti-ai construit casa, iar aia de la buletine vor:
    – autorizatia de constructie
    – receptia
    – intabularea

    Asta in ciuda faptului ca nu poti avea receptie si intabulare fara autorizatie.
    Niste cretini, dar aici scapi ieftin, ce urmeaza e horror.

    – de schimbat talonul la masina (ca sa stie unde sa trimita amenda)
    – de schimbat domiciliul fiscal la taxele locale
    – de schimbat permis de port arma (caz particular), cu durere majora dpdv legal, de parca ai avea arme nucleare, nu un puscoci cu bile.
    – de anuntat asistenta copilului, ca sa stie unde sa trimita imensa indemnizatie (chestia valabila cand schimbi judetul), pt ca bugetele sunt/judet.

    Cred ca am uitat ceva, dar in era in care pe baga de CNP ar trebui sa afle totul despre tine, noi completam Serie, Nr Buletin, emitent, data expirare…

  7. Pierdut buletin. Mers la SCEP-zda ma-sii cu toate actele posibile. Stau la aceasi adresa de 20 ani, proprietar de apartament. Gigel de la ghiseu se uita peste acte, cand ajunge la contractul casei il ia la citit pe litere. Zice “Nu aveti dovada ca l-ati achitat”. Intreb siderat “Glumiti?!? Ce va intereseaza asta?! E prima oara in 20 de ani cand aud asa ceva!”. Gigel, sec “Asta-i regulamentul” (!!! nu legea!!!). “Aduceti dovada ca l-ati platit, ca altfel nu pot sa va primesc actele”.
    Renunt la a ma mai certa cu el, ma duc acasa, incep sa ling hartii si gasesc o copie dupa un ordin de plata de acum 20 de ani. Dupa o ora, ma intorc la ghiseu si-i arat OP-ul. Zice “N-aveti originalul, ca asta e cam sters?!?” (deh, dupa 20 de ani…). Zic sec, fierband “Nu, asta e tot ce mai am…”. Gigel ofteaza si, cu aerul ca imi face un mare hatar, imi ia dosarul “Veniti dupa 14 zile”. Da, merci, FMM de bugetar frustrat.

  8. explicatia: acum multi ani Romania era tara europeana cu cel mai redus procent din populatie care stia sa scrie si sa citeasca. cam si acum. cum ne-am legat la civilizatie, brusc am preluat din sistemul birocratic si l-am adaptat conditiilor. cum doar unul din 10 functionari (angajati pe pile) stiau sa citeasca si sa scrie, 9 doar adunau actele si spaga si la unul din spate ajungeau toate actele, in original la inceput. apoi au angajat altii care stiau sa copieze doar – pe langa ala, ca sa faca ceva acte. si aia au inceput sa se multiplice – si sa copieze tot ce prindeau, era un loc de munca bun, caldut, nu trebuia sa dai cu sapa. ceva de genul asta s-a mai intamplat si spre vest, ca pana la urma Kafka era austriac parca, doar ca aici inca au ramas.

  9. @Andreas

    Așa e sistemul: e construit să îți arate că birocrația și aparatul de stat sunt mai puternice decât cetățeanul. Justificându-te în mod repetat, te autoeduci și ești pus la colț. Înveți de frică, te conformezi și devii “cetățean bun”, obedinent, care se conformează.

    România face progrese mari aici, în paralel cu Rusia, Turcia și Coreea de Nord. Vin vremuri căcăcioase.

    Nu știu de ce ai scris că îi surclasăm pe ruși (rușii!) sau coreenii de nord. De SUA, nimic?

    Alex, tu nu trebuie să declari ăstea fiindcă MI5 și GCHQ deja ți-au făcut profilul. ;) :))

  10. La mine acasa, in cea mai bengoasa tara de pe planeta dupa Elvetia, adica in Canada, inainte sa-mi expire buletinul (sau carnetul de conducere, care tine loc de buletin pentru cei care n-au chef sa-si faca buletin, care, btw, NU e obligatoriu – singurul act pe care-l are orice cetatean canadian e certificatul de nastere) ma duc la ei cu buletinul vechi si cu un card de credit (CARD DE CREDIT, BAH !!! nici macar nu e emis de stat, ci de o banca, PLM) sau cu oricare alt act din cele 19 acceptate ca document secundar si aia e.

    Cand imi schimb domiciliul pur si simplu intru aici https://www.addresschange.gov.bc.ca/ si bag adresa noua, imi trimit baietii prin posta un sticker care trebuie lipit pe buletin/carnet peste adresa veche si aia e. Teoretic pot sa ma “mut” la tine acasa fara sa stii tu… :D
    Ah, si cu ocazia asta le comunica automat si celor de la “casa de asigurari de sanatate” si de la “registrul electoral” noua mea adresa…
    Ca fapt divers, cazierul auto il pot obtine in 30 de secunde pe e-mail cu un simplu telefon…
    LE : OMG, se poate si online, habar n-aveam… https://www.icbc.com/about-icbc/newsroom/Pages/2016-Mar2.aspx