Americanilor nu le mai plac universităţile – şi au dreptate

Ştirea asta mi se pare foarte interesantă:

Numai 49% din americani mai cred că absolvirea unui colegiu îi ajută să obțină un loc de muncă, în timp ce nu mai puțin de 63% dintre ei spun că cei 4 ani de studii au costuri care nu se justifică prin prisma a ce oferă. (sursa)

În principiu, au dreptate. Educaţia în universităţile private din SUA este foarte scumpă. În medie, taxa per semestru este undeva la 20.000 dolari. Asta înseamnă 160.000 dolari ca să termini un ciclu de patru ani (licenţă), iar dacă mai socoteşti şi-un master, deja începe să coste distracţia.

Iar astea sunt doar tuition fees, taxa efectivă de studii, fără să socoteşti alte taxe, fără să socoteşti cazarea, fără să socoteşti mâncarea etc. La un minimum de 2.000 dolari lunar şi 40 luni de studiu, înseamnă încă 80.000 dolari. Per total, un ciclu de licenţă costă 240.000 dolari. OK, o parte din costuri ţi le scazi din joburile în care poţi să te angajezi, dar trăgând linie, în ce măsură chiar se justifică o asemenea cheltuială?

Personal, mă uitam cu jind la programul de master de la Parsons School of Design, în New York. Costuri? 24.000 dolari per semestru, adică 100.000 pe tot ciclul de doi ani. Doar şcolarizarea. Am înghiţit în sec şi m-am uitat la CalArts, în Los Angeles, la vreo două programe de studiu (1, 2). Undeva la 50.000 dolari anual.

Hai să nu ne mai plângem de Europa, suntem bine. Dacă nu vin ruşii peste noi, totul va fi OK.

PS: Spun că au dreptate dintr-un motiv simplu, anume că educaţia este, mai nou, pe toate gardurile internetului. Lipseşte, ce-i drept, structura de învăţare, dar există atât de multe programe/site-uri educaţionale, de specializare pe multe domenii (de la comunicare la IT), încât nu se mai justifică nişte sume imense pe şcolarizare pentru a te pregăti pentru acelaşi job. Totuşi, vorbim de un sfert de milion de dolari pe care nu ştii când îi recuperezi, iar dacă nu te interesează un domeniu anume, unde merită să dai banii ăştia, ce sens are?

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

3 comentarii

  1. Problema e si la costuri, dar marea problema e la dobânda pentru aceste credite, undeva la peste 10%, o casa o poți cumpara cu 3-4% dobânda fixa pe 30 de ani, o mașina cu 2% pe 5 ani. Când termina facultatea nu își permit “student loan” si chiria din banii făcuți in primii 5 ani. Școala in America e de fapt despre conexiunile pe care le faci in școala, un master făcut la UCLA valorează 30-40% mai mult la primul salariu fata de o școala No name. Apoi cei care termina o școala de prestigiu participa la activități legate de școala respectiva pana la adânci Bătrânețe, caută echipele de fotbal american de la USC sau UCLA unde vezi bătrâni îmbrăcați in tricourile echipei unii cu tuburi de oxigen după ei.

  2. Mai e problema si ca student loans NU se iarta, in caz ca dai faliment personal, ca, adevarat, o tura de studii costa cat o casa teapana in multe state si ca, no.1 ca si problema, tot mai multi absolventi gasesc grea gasirea unui job si platirea datoriei in cauza. Multe joburi au inca salarii mici, asa ca nu e chiar usor sa platesti ditai harabaua de bani.

    Mai punem aici si cresterea numarului de mici oameni de afaceri, multi sunt doar absolventi de liceu sau college dropouts, care se descurca extrem de bine si fara sa care pietroiu de sfert de milion de coco datorie in spinare.

    Traim vremuri interesante oricum …