Despre studenţi idioţi

Profesorul de filozofie din liceu avea o vorbă: facultatea nu-i obligatorie. Se referea, de fapt, şi la liceu, pentru că învăţământul obligatoriu în România se rezumă doar la opt clase. Ce voia el să spună, de fapt, e că nu trebuie ca toată lumea să fie deşteaptă. Nu sunt foarte de acord cu asta, dar să trecem peste.

seminarista

Vreo 12-13 ani mai târziu, se întâmplă chestia asta: la o facultate din Tg. Jiu, un student la taxă, care n-a învăţat nimic, îi scrie profesoarei, pe foaia de examen, că “Dvs. trebuie să fiţi conştientă că eu plătesc taxa la facultate asta şi dacă nu ar mai fi din ăştia ca mine nu ar mai fi bani din care să vă luaţi salariul“.

Acum vreo lună, două, nu-mi amintesc exact, unul dintre profii de la facultate (e irelevant gradul didactic, fie el asistent sau lector; câtă vreme am ceva de învăţat de la acel om, îl pot considera profesor) a spus o chestie inteligentă, apropo de abordarea cuiva faţă de o temă dată. Mai exact, a spus că la facultate vii pentru că vrei să înveţi, din proprie iniţiativă, nu ca să te împingă de la spate profesorul şi că e, în primul rând, în interesul tău să tragi de profesor să-ţi spună cât mai multe, nu în interesul profesorului să te înveţe cu forţa.

La 30 de ani, am ajuns la concluzia că facultatea trebuie făcută la timpul ei. Problema e că nu ştii niciodată când este, cu adevărat, timpul să faci o facultate. Pe de o parte, timpul potrivit e după terminarea liceului, pentru că atunci ai cea mai mare capacitate de acumulare de informaţii – nu neapărat şi de înţelegere, doar că aia e perioada în care abia ai scăpat din liceu şi vrei să faci orice altceva decât să înveţi. Pe de altă parte, pentru mine, timpul potrivit să fac Artele este acum, deşi nu mai am la fel de mult spaţiu pe disc şi nu mai reţin la fel de uşor la fel de multe informaţii.

Cert e că există mai multe tipuri de studenţi: cei pasionaţi, cei confuzi şi cei idioţi. Cei pasionaţi vor face facultatea indiferent de vârstă, la 19 sau la 30 de ani, interesaţi să afle cât mai multe, să meargă pe drumul pe care l-au ales, cei confuzi, care aleg o facultate care nu le place neapărat, dar muncesc foarte mult ca să o termine pentru că vor să îşi facă un oarecare rost în viaţă, iar un loc de muncă fie el şi într-un domeniu care nu le place le asigură un oarecare viitor.

Şi studenţii idioţi, din categoria celui de mai sus, care face o facultate pentru o patalama, aruncând nişte bani complet degeaba şi pierzînd nişte ani complet inutil.

Dacă e un lucru pe care l-am învăţat în ultimii ani, e acela că timpul pierdut nu se mai întoarce, viaţa e prea scurtă, iar ziua are doar 24 de ore, dintre care două pierdute pe drum şi cel puţin încă şase dormite, fără să le socoteşti pe alea petrecute la locul de muncă – desigur, dacă munceşti. N-ai timp să citeşti cât îţi doreşti, n-ai timp să te plimbi cât meriţi, n-ai timp să ai grijă de tine cum ar trebui.

Trei sau patru ani din viaţă într-o facultate care nu-ţi place sau care nu te interesează, de dragul unei diplome, sunt pierduţi, complet irosiţi, aruncaţi pe geam degeaba, iar respectul oferit unui gunoier ar trebui să fie mai mare decât cel pe care ţi-l doreşti graţie unei diplome care valorează zero, câtă vreme ai trecut prin şcoală ca gâsca prin apă.

7 comentarii

  1. Eeee, şi dacă ar fi doar asta cu studenţii idioţi! Să vezi cum e să îi ai colegi de muncă şi abia ştiu să-şi scrie numele, că de, mătuşa cu funcţie mare i-a găsit job nepoatei! Sau se plâng pe la toate colţurile că au studiat degeaba şi că spală vase cu diploma-n sertar, că nimeni nu le oferă un job bine plătit pe tavă. Şi cică dreptul la muncă li se cuvine şi ies în stradă şi fac scandal. Nu, dreptul la muncă se câştigă! Eu n-am profesat decât un an conform diplomei de facultate, am renunţat la meseria de bază pentru că nu mi-a plăcut sistemul. Dar, pentru că am studiat de drag, am putut folosi în multe alte direcţii ce-am învăţat şi mi-am permis să schimb slujba. Problema e la mentalitatea românească învechită, aia cu hârtia pusă-n ramă şi drepturile pentru care nu lupţi, ele cad din cer.

  2. Cînd am terminat facultatea (1975 Politehnica Timișoara) m-am angajat în ”marea” uzină din orașul natal (Reșița – acum făcută praf). Am întîlnit o droaie de băieți, cam de aceeași vîrstă cu mine, ce nici nu-și puseseră problema facultății, deși erau MULT mai inteligenți și meseriași decît 90% din colegii instituției ce-o absolvisem. Atenție: ȘI MULT MAI CULȚI. Nu era vorba despre bani (mulți ”politehnicieni” erau direct țărani) ci de apetența pentru statutul de ”intelectual” cu diplomă. Cei din Reșița se mulțumeau a fi DOAR muncitori bine calificați.

  3. intre timp, domnule vasiliu, chiar si la Resita, copiii si nepotii acelor DOAR muncitori sint cei care scriu astfel de scrisori profesorilor lor. pe vazute si discutate direct cu studentii. din pacate.

  4. un prof din facultatea mea (seminarist) ne spunea ca ‘facultatea este o asistenta sociala de lux’. are dreptate cand vezi ca multi tineri intra in ea fara sa stie ce vor de la viata, cand e ultimul tren de ‘copilareala’ permisa (‘trebuie sa te distrezi ca student’), cand nu stii clar cum iti va arata viitorul.

    simpatic tupeistul ala mic, el crede in spaga oficiala care trebuie respectata!! hahaha! a fost un banc misto!

  5. Studentii “idioti” cum ii numesti pe buna dreptate, ar putea investi banii si timpul lor in cursuri de pregatire, in mici afaceri daca le merge mintea la asa ceva, intr-adevar, pentru acestia timpul si banii sunt realmente irositi.

  6. Teoria ţine până în momentul în care întâlneşti nişte profi cel puţin la fel de idioţi, care au făcut o facultate pentru o patalama, te fac să arunci nişte bani complet degeaba şi să pierzi nişte ani complet inutil, dar fac pe nobilii. Faptul că au luat-o razna de multă vreme şi că aberează ca nişte etnobotanişti în timpul cursului (care s-ar putea numi Previziune Economică, la ASE Bucureşti) nu-i coboară din sferele aristocraţiei. În ochii lumii, tot tu eşti idiotul căruia nu i se cuvine dreptul la muncă.

    • @Nautilus: cu asta sînt de acord, există cîteva universităţi unde problema asta există. Pe de altă parte, mai ţine şi de studenţi să fie deschişi să înveţe. Adu-ţi aminte că, în vară, erau 19.000 care se buluceau la ASE. Din ăia, dacă 100 chiar sînt interesaţi şi chiar învaţă inclusiv de la profesorii ăia de care zici :)