Terminalul săracilor

Dintre cele două aeroporturi vizitate recent, Lisabona şi Bruxelles (cel din oraş, nu cel din Charleroi), niciunul nu se ridică la “înălţimea” şi la “prestigiul” de care s-a bucurat Băneasa, în Bucureşti. Cu toate astea, ambele sunt nişte experienţe interesante în sine, apropo de preţul biletului şi de serviciile primite.

În Bruxelles, sunt două terminale, A şi B, cu nişte diferenţe sensibile. Terminalul A este de-a dreptul uriaş, iar ultimul lucru pe care ţi-l doreşti e să aterizezi acolo. Cursele low-cost, mai ales cele care ajung după ora 21, sunt trase la ultimul burduf. Asta înseamnă, practic, că traversezi întregul terminal. Am făcut jumate de oră până am ajuns la autobuz, ceea ce nu-i de ici, colo, e prima oară când mi se întâmplă. Doar pe Fiumicino, în Roma, am mai făcut jumate de oră de la un terminal la altul, iar acolo era un tren care te transporta dintr-o parte în alta.

lisabona

Terminale separate pentru low-cost?

Pe de altă parte, când cobori la terminalul A, nu te mai întreabă nimeni de buletin, la sosire. Nu ştiu cum e la plecare, dar din experienţa de pe Geneva, din toamnă (am avut zbor către Bucureşti cu escală pe Bruxelles), bănuială mea e că nu ţi se cere, pentru că zbori într-o ţară “civilizată.” Pe Geneva, la plecare, n-am făcut decât să trec telefonul peste scannerul de bilete, nu m-a întrebat nimeni de actul de identitate până la aterizarea pe Otopeni. Soră-mea, care locuieşte în Bruxelles, are mai multă experienţă, îmi zicea că e cam la fel şi pe Bruxelles, la A, nu ţi se cere nimic. Un soi de avantaj al ţărilor din Schengen.

În Lisabona însă, am avut un soi de şoc micuţ. Am avut zbor spre Bruxelles de pe terminalul 2. La fel, nu-mi amintesc să mă fi întrebat cineva de buletin, dar terminalul 2 e undeva la zece minute de mers cu autobuzul. M-aş fi aşteptat să fie la doi paşi, dar m-am înşelat. Şocul în sine e că terminalul 2 e un soi de hală, cu câteva porţi (cred că vreo şapte-opt) şi că nu te aşteaptă nici un autobuz, ci, pur şi simplu, mergi pe jos până la avion. Şi la urcare, şi la coborâre, căci şi pe celălalt terminal (am aterizat pe terminalul 1) e aceeaşi chestie dacă te plimbi cu low-cost-ul.

E drept, niciunul dintre terminalele astea, ale “săracilor”, nu se compară cu Băneasa, care era absolut oribil, dar e interesant detaliul ca măsură de comparaţie a serviciilor oferite unei linii aeriene mari versus una low-cost, în condiţiile în care taxele de aeroport sunt diferite şi, în general, scumpe dacă vrei burduf la coborârea din avion.

Zboruri către Bruxelles – ieşi mai ieftin cumpărând biletul mai scump

În altă ordine de idei, că tot veni vorba de avioane, am zburat cu Blue Air spre Bruxelles, iar aici e de precizat că, dacă te zgârceşti la zece euro de bilet şi optezi pentru Ryan Air sau Wizz Air, ai toate şansele să-ţi iei singur o ţeapă. Către Bruxelles, zborurile sunt mai scumpe la Blue Air – nu cu mult -, dar ai avantajul că te lasă în oraş.

Cu celelalte două, zbori pe Charleroi şi te mai costă cel puţin 40 euro de căciulă transportul către Bruxelles, câtă vreme plăteşti autobuz sau taxi aeroport-gară Charleroi (drum de vreo 15-20 minute; există nişte taxiuri de tip microbuz, cam 5 euro de căciulă, sau vreo 3 euro, dacă-mi mai amintesc bine din 2012, autobuzul, dar îngheţi aşteptându-l) şi biletul de tren  (am pus 40 pentru un dus-întors, dar dacă socoteşti şi autobuzul din gara Bruxelles la cazare şi retur, mai adaugi vreo 5 euro). Iar Belgia nu-i tocmai ieftină. Spre comparaţie, un bilet aeroport-oraş, în Bruxelles, e 4,5 euro, pe când un bilet de autobuz, de o singură călătorie, costă 2,1 euro de la automat sau 2,5 euro de la şofer.

E drept, aici putem devia discuţia către RATB. Un abonament lunar, în Bruxelles, la STIB, costă 50 euro faţă de 50 lei în Bucureşti, un bilet către aeroport costă 4,5 euro faţă de 5 lei etc. Dar deviem şi nu-i bine.

Câteva idei despre servicii, că tot intră puternic Ryan Air

Totuşi, să mai deviez un pic discuţia în altă direcţie, apropo de preţurile reduse şi de servicii, către companiile aeriene. De exemplu, echivalentul TAROM de Belgia, Brussels Airlines, nu-ţi dă nici măcar o apă gratis pe zbor, ceea ce e cam trist, că preţurile sunt comparabile cu TAROM sau Lufthansa (Lufthansa a fost o altă mică dezamăgire pentru mine, raportat la serviciile TAROM – am primit cel mai ieftin croissant pe zborul de Strasbourg şi mi-a amintit de cei mai ieftini biscuiţi pe care i-am mâncat, în 2008, pe un zbor Alitalia, pe când TAROM îţi dă un mic dejun sănătos.)

La capitolul low-cost, că tot mă întrebase cineva, Ryan Air sunt absolut OK când vine vorba de spaţiu pentru întins picioarele. Sunt comparabili cu Blue Air, ceea ce e bine, că nu te simţi ca-ntr-o rată de Crăcăuani, cum se întâmplă pe Wizz Air, unde e un blestem să zbori patru ore cu genunchii la gât (am păţit-o acum câţiva ani, nu mai ştiu dacă spre Barcelona sau Malaga, dar spre Spania, în orice caz).

Altfel, chit că ne-am obişnuit cu toţii cu zborurile low-cost, am învăţat să apreciez TAROM şi sper, sincer, să nu dea niciodată faliment. Dar, per total, e cât se poate de adevărată vorba “cât dai, atâta face“, mai ales la capitolul servicii suplimentare, pentru că preţurile pentru add-on-uri, la low-cost, sunt uluitoare şi, dacă nu eşti atent sau nu ţi-ai planificat bine drumul, te ustură, ajungi la preţ întreg de companie mare. Bine, nu că m-aş plânge, că n-am de ce, dar precizam în virtutea ideii ăsteia de “terminalul săracilor.”

Nu mai amintesc nimic de faptul că, pe Bruxelles, am văzut o familie cu multe fuşte, şi mai multe paporniţe (triaste de Delhaize, Lidl şi Kaufland) şi domni care cerşeau de la conaţionali, că e irelevant. Vorba cântecului, “Suntem peste tot acasă.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

4 comentarii

  1. trebuie mutata mai sus concluzia cu TAROM. pentru ca in ciuda multipleleor neajunsuri cred ca servicllie pe care le ofera TAROM sunt peste nivelul atat al companiilor low cost cat si al marilor operatori. am mers de cateva ori pe aceiasi ruta cu operatori diferiti (Otopeni-Paris cu Tarom/AirFrance, Otopeni-Frankfurt cu Tarom/Lufthansa, Otopeni/Heathrow cu Tarom/British Airways) – intotdeauna am fost mai multumit de serviciile Tarom. cat despre low cost…
    pacat ca TAROM e o vaca de muls de catre politicieni.

  2. Am zburat cu Tarom acum vreo 10 ani, aveau insotitoare de bord mai in varsta si nu se prea le interesa nimic. Acum vreo 2-3 ani am avut o ruta mai lunga si un zbor Tarom a fost anulat dar au fost la inaltime, au venit cu sandwichuri, apa, si apoi pe rand au bagat fiecare pasager pe alt zbor. Mai erau clienti care se plangeau dar parerea mea ca nu prea erau indrepetati sa o faca, nu controleaza Tarom vremea.

  3. Am testat tot ce inseamna ieftin. Parca tot in Tarom am cea mai mare incredere. Hazlie asta cu terminalul saracilor, dar atat de reala… poate economic class suna mai indulgent. Cu adevarat daca nu ar fi capusata aceasta companie ar fi la un standard mult mai ridicat.

  4. Diferenţa între low cost şi companie de stat nu e foarte mare în privinţa banilor pe anumite trasee. Austrian avea şi probabil mai are zboruri la un preţ apropiat de Blue Air şi condiţii (orele la care zboară, spaţiu în cabină) cam tot pe acolo, diferenţa e că ei au mâncare şi Blue Air nu.