Tineret, mîndria ţării

Din păcate, tinerii noştri nu vor schimbare – o să revin pe tema asta cu un articol mai amplu -, ci vor protecţie socială. Ei vor joburi călduţe, şomaj mare, alocaţii mari, program lejer, Bershka, Stradivarius şi H&M, iPad-uri şi leasing pe care să aibă cu ce-l acoperi. Au auzit că era bine pe vremea Împuşcatului, că le dădea Tata Statu’ apartament şi loc de muncă. Să fie la fel şi-acum.

E uşor să spui că suporterii sunt de vină, dar protestatarii erau extrem de diverşi. Şi cei care agitau pancarte, şi cei care aruncau pietre. La statuia de la Universitate era un grup de hipioţi cu un carton pe care era desenată doar o inimă mare. La Rosetti era un grup de suporteri care spărgeau geamurile unei dacii MAI, iar la zece metri de ei stăteau hipsteri ochelarişti anticapitalişti, care opreau maşinile şi urlau “Unde mergeţi?! Daţi-vă jos şi protestaţi!” […]

Staţia de autobuz de la Sf. Gheorghe e făcută varză. Cu bâte, cu pietre, cu fiare de pe jos. Unul s-a căţărat pe chioşcul de ziare şi smulge o cameră de supraveghere, apoi o zdrobeşte în urale. Scandările devin mai radicale. “Să-i futem şi pe ăştia de la antene, că fac milioane pe spatele nostru!

Citiţi tot articolul. Merită. Ochelariştii ăştia gelaţi, cu blugi mulaţi şi cu iPhone în buzunar, anticapitalişti convinşi care vor socialism, dar care n-au trăit decît în capitalism, sînt cei care vă vor plăti pensiile. Ei sînt viitorul vostru.

4 comentarii

  1. Asa se intampla cand vrei sa reformezi o populatie (ca popor nu mai e de mult) pe principiul din bancul ala cu baba impinsa pe scari. Nu poti sa faci schimbari radicale fara sa sa explici foarte bine ce vrei sa faci si fara sa incerci sa negociezi macar o parte din lucruri si cu “ceilalti”. Orice lucru bagat pe gat cu forta mai devreme sau mai tarziu este scuipat afara. Asta legat de teoria impartarii lucrurilor in dreapta si stanga.

    Altfel, nu poti sa inveti lumea ce e dreapta cand cele mai profitabile afaceri private sunt cele cu banii statului si cand pedepsesti baza capitalismului cu impozitul forfetar. Si cand dai cel mai mare buget pe mana pitipoancei, ca sa isi atarne la colier telegondole si parcuri. Daca tot le da parcuri, atunci de ce sa nu le dea si locuri de munca, daca tot sunt bani, nu ?

  2. “Ei vor joburi călduţe, şomaj mare, alocaţii mari, program lejer, Bershka, Stradivarius şi H&M, iPad-uri şi leasing pe care să aibă cu ce-l acoperi”

    E foarte posibil, dar toată lumea de la aurolac la milionar vrea asta şi e foarte natural să o vrea. E unul dintre puţinele lucruri care îi pun de acord pe Ioan Niculae şi Victoria Stoiciu :)

    Mai puţin rezonabil e faptul că nu prea au de la cine să o ceară, fiindcă nici Băsescu, nici Ponta, nici Vadim Tudor şi nici altcineva nu prea au cum să facă asta (laitmotivul lătrăilor pro-comunişti, “statul nu mai are ce face şi nu mai are ce să dea, şi-a abandonat puterea în favoarea pieţelor, care nu dau nimic”) şi în plus tocmai ideea protecţiei sociale a dezarmat posibilitatea de a mai cere ceva, fiindcă nimeni nu dă două parale pe tine când protestezi “fiindcă n-ai ce mânca” ieşind de la o terasă unde cafeaua e 12 RON. Sau protestezi împotriva preţului carburanţilor cu o maşină de 30 000 EUR şi un DSLR de 1500 EUR în mână. (Caz real. Se sancţionează cu acordarea titlurilor de onoare Cocalar, Retard, Maimuţoi cu Monede :D )

    Contraexemple:

    1. Luna mai 2011, în timpul incidentelor de la Madrid. O tipă, o englezoaică, scrie în Financial Times, vuvuzela capitalismului, ceva cam în genul ăsta: “studiile universitare au ajuns încetul cu încetul să nu mai conteze, după ce ai dat zeci de mii de euro şi te-ai împrumutat în dreapta şi în stânga fie rămâi şomer, fie te poţi alege cel mult cu un job de call center, în timp ce joburile bune din care îi permiţi Porsche în leasing sunt pentru cei care aveau bani de-acasă şi şi-au permis să intre cu pile şi să facă stagiaturi neplătite.” Câteva luni mai târziu, două scântei provenite din surse diferite (afacerea taxelor universitare şi încăierarea poliţiei cu interlopii) aprind butoiul cu pulbere.
    2. Luna august 2011, imediat după încăierări. Un căpşunar de-ai noştri comentează cam aşa: “degeaba spuneţi că erau oameni cu bani care au vrut să fure şi că deci nu merită simpatie, aici nu e cum credeţi voi, e o sărăcie lucie, chiar dacă au venit cu maşinile e irelevant, oricine poate aduna câteva sute de euro pentru o rablă, dar asta nu-l face cu nimic mai puţin sărac”.

    3. Luna aprilie 2008 (înainte de orice fel de crize, dar cu Războiul Drogurilor în plină desfăşurare). “Triburile urbane” (punkerii, rockerii, raverii şi alţii) din Ciudad de Mexico încep o bătălie de stradă, nu încăierare obişnuită, ci bătălie în toată regula, cu mii de participanţi, împotriva grupărilor emo. Un postac mexican comentează cam aşa: “nu vă luaţi după ce spun ziarele, că e creştere economică, avem PIB mare, economia se mişcă, de fapt situaţia publicului obişnuit e mult mai rea ca atunci când economia stătea prost pe hârtie, atunci se trăia bine, iar acum sărăcia creşte de la o zi la alta. Aşa încât emo ăştia care sunt un grup lipsit de ambiţii, idealuri şi curaj, care se lasă manipulaţi de presa nord-americanilor şi nu vor să lupte ca să-şi îmbunătăţească situaţia, merită bătuţi fiindcă sunt luaţi drept trădători.”

      Cam ciudat, nu?..

      ~Nautilus

  3. Alex mai bine detaliaza cum devine treaba cu schimbarea. Va tot aud/vad/citesc pe cei care folosesc placa cu rezistenta la schimbare… Lamureste un om batran si prost ca mine, despre ce schimbare vorbesti? Spune-mi ce s-a schimbat sau macar, pentru numele Domnului, ce se schimba?

  4. Mda, nu trebuie sa fii microbist ca sa fii scandalagiu sau scandalagiu organizat.