De ce tinerii români refuză să muncească

De ce tinerii români refuză să muncească

O serie de articole recente au stârnit tot soiul de dezbateri despre putorile de 20-25 ani care nu vor să muncească și preferă să stea în șomaj sau pe banii părinților, că e nasol la job. Iată explicația simplă:

  • salariu minim brut-complet pe economie: 1.783 lei, net – 1.065 lei (232 euro)
  • chirie garsonieră în București: de la 250 euro.

Teoretic, ar trebui să mă opresc aici, cu asta cred că ar trebui să se încheie toate discuțiile. Orice tânăr care, după vârsta de 20 ani, vrea să plece de la părinți de-acasă (sau să nu împartă un apartament cu altcineva în afară de partener/ă) nu își permite. Restul e o discuție de umplutură.

Dar hai să continui, totuși:

  • telefon mobil, internet, electricitate, întreținere (o persoană): 75-80 euro lunar. La două persoane, presupunând că se mută cu iubitul/iubita care are tot minimul pe economie, 100 euro
  • mâncare (în România, prețurile sunt aliniate la cele din Vest, ba Spania, Italia, Portugalia, au prețuri pe alocuri mai mici cu 2-5% decât România) – un minimum de 20 lei/zi/persoană, hai 30 lei/zi/cuplu, echivalent lunar a 150 euro/persoană, 200 euro/cuplu

Tragem linie. Salarii împreună: 464 euro. Cheltuieli separat: 480 euro. Cheltuieli împreună: 550 euro.

OK, hai că n-ai nevoie abonament la telefon, merge și cartelă de 5 euro, hai că nu-ți trebuie net gigabit, treci la abonament de 5 euro (deși astea-s la pachet, de regulă, cu cablu TV), hai că te culci cu găinile și speli la mașină o singură dată pe lună, mai scazi de-acolo, mai trimite mama un pachet, mai treci pe la mama și mai mănânci, dar cât poți salva din banii ăia?

De regulă, reproșurile la adresa tinerilor sunt că încă stau cu părinții de la 23-24-25 ani și că n-au joburi bine plătite. Hai să ne mai uităm o dată la calculul de mai sus. Când ieși de pe băncile facultății, îți trebuie mult noroc să prinzi un job plătit cu 2.000-2.500 lei.

A se lua în calcul, totuși, că n-am socotit “mofturi” precum berea și tutunul sau ieșitul în club măcar o singură dată pe lună. Or, să-mi ziceți și mie ce motivație ar avea un tânăr să se mute de la părinți, unde nu plătește mâncare și chirie, când poate încasa un șomaj de 150 euro timp de vreo juma’ de an și mai poate face un freelancing pe ici, pe colo, eventual plătit la negru.

Desigur, putem băga acel clișeu cu “ar putea să facă voluntariat și internshipuri în perioada facultății, ca să-și găsească ceva mai bine plătit“, dar realitatea e că internshipurile sunt neplătite și sunt deschise, în general, atunci când companiile au volume foarte mari de muncă și preferă să ia “interni” în locul unor profesioniști cu contract pe termen determinat – că e gratis, evident – și că perioadele alea tind să se suprapună cu cele în care, dacă ești student, chiar ai de învățat.

Practic, “oportunitatea” de a intra ca intern într-o companie nu e doar muncă neplătită, ci vii tu cu bani de-acasă, plătești tu de la tine pentru “oportunitatea” de a munci pentru altul, câtă vreme compania nu-ți decontează nici măcar RATB-ul.

Pe de altă parte, nici un angajator n-are vreo tragere de inimă să ofere un salariu mai mare din cauză că trebuie să plătească statului impozite și contribuții de vreo 80% din banii pe care îi dă angajatului în mână.

Și aici mai e un aspect, anume că pentru a își permite acele cheltuieli, trebuie să aibă și rulaje cât mai mari și la prețuri care să-i permită să facă profit. Or, dacă mă uit un pic pe la noi, prin industria asta creativă, clienții – oricât de mari – încearcă să plătească, dacă se poate, cât mai puțin spre nimic, ca să nu mai spun de termenele de plată pe termen infinit.

Și atunci, nu e cumva normal ca un tânăr, care-și face o socoteală de bază, să facă o comparație cu mia de euro pe care ar lua-o în afara țării? Ne plângem că ne pleacă forța de muncă tânără din țară? Păi, iată de ce, uitați-vă un pic mai sus la socotelile alea.

Hai să dau și un exemplu: în Spania, minimul pe economie este de 825 euro. Cheltuielile cu produsele de bază (în speță, mâncarea) sunt similare. Dacă dai 400 euro pe o chirie și 200 pe mâncare, parcă-ți mai rămân și niște bani de țigări. De ce ai mai rămâne în România? Ce îți oferă România în afară de aceleași prețuri ca în Vestul Europei și lefuri mici?

Problema ar putea fi rezolvată mult mai ușor, dar pentru asta trebuie mult mai multă responsabilitate din partea guvernanților. De exemplu, ar putea să scadă cheltuielile angajatorilor cu forța de muncă, ar putea să taie populismele inutile, ar putea să nu mai arunce miliarde de euro anual pe contracte cu firmele de casă.

La fel de bine, ar putea să elimine salariul minim pe economie – ca-n Italia, de exemplu – și piața s-ar autoregla. Oricum nu vine nimeni să se angajeze pe 1.000 lei lunar, oricum n-ar veni nimeni pe mai puțin.

Ideea în sine de salariu minim pe economie este văzută ca un standard, ca ceva impus. Un începător nu poate să negocieze o leafă mai mare, că angajatorul are scuza că “salariul minim pe economie e standard pentru începători”, viitorul angajat, la rândul lui, pleacă de la premiza că “oricum nu primesc mai mult de minimul pe economie”.

E justificat ca un junior să ceară 1.000 euro? Dacă te apuci să compari costurile vieții în România cu cele din alte țări europene, da. Ba aș plusa și aș spune că e nejustificat ca un senior să câștige 1.000 euro lunar, “un salariu bun”, dacă muncește pe banii ăia de-i sar capacele.

Evident, există tot soiul de variațiuni pe tema asta: stai cu părinții și muncește până ajungi la un salariu care să-ți permită să te muți (asta e gluma mea preferată: ce înseamnă că îți permiți și cam în cât timp crezi că ajungi la suma respectivă?), cheltuiește cu cap, pune bani deoparte, bla bla.

Dar adevărul e că-i mai rentabil să te duci la cărat saci de ciment în Germania decât să lucrezi în industria de comunicare din România – asta așa, că tot dădea Alex exemplul lui.

Unde vreau să ajung: sunt o groază de nuanțe pe subiectul ăsta, iar o discuție serioasă e aproape imposibil de purtat. Desigur, există și uscături, lepre care chiar nu vor să muncească, dar hai să nu ne mai ascundem după deget: salariile din România sunt mizerabile.

Și încă o serie de observații:

  • degeaba ne lamentăm că la târgurile de joburi e plin de oferte, când ofertele sunt de tip “minim pe economie”
  • comentariile de tipul “pe vremea mea; eu muncesc de la 19 ani” etc. sunt deplasate. Cu toții strâmbam din nas când părinții ne spuneau că “pe vremea lor…” Nimeni nu vrea să trăiască pe vremea altuia și, pe principiul iarna nu-i ca vara, noi trăim în prezent, nu în trecut
  • piața e relativ blocată inclusiv pentru cei care au experiență sau cel puțin așa-mi pare mie. Chiar și cu cinci-zece ani în spate, dacă vrei să te duci la un job mai bine plătit, ori e un job la care muncești de zece ori mai mult, ori nu-l găsești. Da, e plin de exemple de oameni care s-au dus pe mii de euro nu-știu-unde, dar aceea e o minoritate, probabil că și foarte nișată, dar mult mai bine promovată decât situația din realitate
  • există foarte mulți factori de care depinde situația pieței muncii, “dorința” de a munci a tinerilor, posibilitatea de a oferi salarii la nivelul pe care-l cere forța de muncă disponibilă. Cine-și mai amintește de raportul cerere/ofertă de la orele de economie din liceu cred că pricepe că, pe piața românească a muncii, e un raport disproporționat, unde oferta e prea mică pentru cerere. Sau, mai bine spus, prea proastă
  • trăim de câțiva ani într-o piață globală, avem libertate de mișcare în UE, avem aceleași prețuri ca-n UE, avem termeni de comparație. Forța de muncă se duce acolo unde oferta e cea potrivită
  • una dintre cauzele actualei situații este și oferta educațională și proasta inspirație: uitați-vă unde se îngrămădesc an de an studenții și cât de mică este oferta pe domeniul lor. Serios, “am terminat marketing la ASE, cum să mă duc să fiu chelner?” Da’ ce-ai căutat la ASE în primă instanță? Păi, erau locuri multe… Mulțumim ministerului care nu face studii, să vadă unde e cererea, și să nu mai finanțeze 2.000 locuri la o specializare pe care-și găsesc de muncă 50 oameni. În același timp, nici nu poți să-i reproșezi omului că are un minim orgoliu

Serios, lamentațiile pe tema tinerilor leneși care nu vor să muncească sunt inutile câtă vreme problemele descrise în articolul ăsta din VICE rămân. Iar concluzia autorului, un “puștan” de 21 ani, e corectă:

Problema nu-i, de fapt, că-s şomeri în România şi asistaţi social, ci că nu caută nimeni să rezolve cauzele. E mai ușor să arăţi cu degetul și să dai vina pe mentalitatea unui nene de 40-50 de ani care toată viaţa lui a crescut cu wc-ul în curte, dar asta nu ajută pe nimeni.

Dacă tot nu sunteți de acord, vă rog să recitiți prima parte, aia cu socotelile de bază.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

50 comentarii

  1. 1. piata muncii e libera pe cand piata fortei de munca este restrictionata – clar nu vorbim de o piata libera
    2. fiecare e liber sa-si gaseasca fericirea unde si cum considera ca e mai bine. problema e ca in momentul asta statul imi ia taxe cu forta pentru a tine acel tanar acasa. de ce?

  2. Acum ca ai facut tu calculul… nici nu-mi dau seama cum naiba am supravietuit, plecand la 16-17 ani de-acasa.
    A, stai, am vrut atat de tare sa fiu independent incat mi-am luat 3 locuri de munca.
    Eu nu zic ca ar trebui sa faca toti la fel. Ba, daca as da un sfat ar fi sa nu care cumva sa faca! :))
    Zic doar ca, daca vrei neaparat ceva, reusesti. Sau mori incercand.
    Si daca ar fi sa o iau din nou de la capat, as face la fel. Si nu pentru ca “Vai, dar ce destept am fost eu, pupa-m-as!”. Ci pentru ca altfel m-ar fi omorat frustrarea de a nu face fix ce vreau, fix cand vreau, fix cu cine vreau.

  3. @Cabral: știu, fratili meu alb, că și eu muncesc de mic – nu chiar 16-17, ci 19 -, da’ 2017 nu mai e ca 2005, cînd m-am mutat eu în București cu juma’ de minim pe economie în buzunar, din care-am tras cu dinții două luni, de-am mîncat salam cu pîine și feta în fiecare zi. Acu’ e mult mai simplu, stai la părinți juma’ de an, strîngi șomaju’ în timp ce bagi la negru pe un pic mai mult de minimu’ pe economie, nu bei și nu fumezi, nu cheltui nimic, strîngi banii în batistă și-ți iei bilet de avion către primul prieten pe care-l știi prin Europa. În două luni, speli vase pe 1000 euro lunar. Eu așa aș face. N-aș mai sta pe mărunțișul ăsta. Adică, zău, te înțeleg și pe tine, că și eu am trecut prin asta, îi înțeleg pe toți ăia care au trecut prin ce-am trecut noi, da’ nu!, munca’, n-aș mai sta aici, nu cînd avem prețuri de UE. Acu’ 12 ani, mîncarea era la juma’ de preț față de UE. Acu’… mă uit cu groază cum îmi dispar banii din portofel de fiecare dată cînd intru într-un Mega Image. Asta vreau să zic, că piața muncii e defectă și că forța de muncă aia tînără și înjurată n-o să mai stea mult pe-aici dacă nu se schimbă lucrurile în următorii doi ani.

  4. In Spania o fi salariul minim 825 de Euro, dar somajul in randul tinerilor sare de 40%. Cosmin zice bine mai sus ca piata muncii este libera.
    Sa o luam pe rand:
    1. Daca statul creste din pix salariul minim (pentru ca poate sa o faca, si personal, intr-o lume ideala, sustin aceasta filozofie) primii pe care ii omoara sunt mici buticari/afaceristi romani, multinationalele or sa reziste, isi vor rebugeta o suta doua de euro inn plus si aia e. Mici inntreprinnzatori romani vor falimenta sau vor plati si mai mult la negru fie pentru ca pur si simplu nu isi permit fie pentru ca sunnt atat de “flamanzi”. Concluzia la 1 e ca multinnationalele s-ar adapta, dar Romaniei ii lipsesc afacerile mici, capitalul romanesc, suntem o natie de agricultori si subzistenta si buticari. aia de fapt problema de fond.
    2. Daca statul nu creste din pix, pun absolventii mana pe carte/calculator si invata skill-uri pe care le cere piata muncii. Cunosc personal cazuri pe piata Timisului / Clujului unde te anngajeaza si daca stii Germana nivel mediu. restul e training la locul de munca.

    p.s. by the way cat e chiria la garsoniera in Spania (unde salariul e 825 de Euro)? o fi sarind de 500?

  5. Lucrurile sunt mult mai nuantate decat sunt descrise in articol. In primul rand nu da nimeni pe chirie 250 eur daca are salariul de 350 eur sau mai putin – se face sharing intr-un apartament de 3-4 camere si astfel chiria ajunge la aproximativ 100-120 eur. O alta greseala care se face, e ca se ia salariul minim pe economie si costurile dintr-un oras precum Bucuresti sau Cluj, unde in general salariul mediu sare de 400 eur – deci un salariu de 250 eur este mai mult o exceptie in Bucuresti decat ceva general. O alta problema e ca multe lume sare sa spuna ca mai bine “spala vase” intr-o tara straina pe 1000 eur – lasand la o parte ca in strainatate serviciile costa foarte mult si e complicat de estimat cu cati bani ramai la acelasi standard de viata – vine intrebarea: Speli vase in strainatate si apoi ce ? In strainatate nu o sa iti permiti ceva decent “spaland vase” iar in tara daca te intorci, te intorci la ce ? (adica ai experienta 0, ma refer exclusiv la cei care au terminat o facultate si nu si-au gasit).

  6. Iti dau eu o idee: iti iei colegii de camin si va mutati toti 4 intr-un 2 camere, la 300-350 euro. 100 eur/ luna, cu tot cu intretinere. Ca absolvent de management la ASE, te duci Junior in orice domeniu, de la shaormar la intern la PWC; Apoi, indiferent de domeniu ales, daca ai macar cativa neuroni in cap si putina vointa, traiul somalez se termina dupa maxim 1 an. Next, sky is the limit. Ori, ne putem plange de mila, cu parintii pe post de sponsori si bocitori .

  7. Absolut nimeni nu te obliga sa faci calcule de Bucuresti. Nu-ti permiti, fumeaza acasa in provincie. Easy.

    Daca faci niste calcule pe stat acasa cu parintii si un salariu de 1100 – 1500, in provincie, iesi binisor. Cu bani de fumat si baut o bere.
    Hai sa nu fim toti domni de Bucuresti.

  8. @cireasa: de acord, doar că… în provincie nu prea găsești joburi. Nu in orașele cu sub 100.000 populație, care-s majoritare.

  9. “Cine-și mai amintește de raportul cerere/ofertă de la orele de economie din liceu cred că pricepe că, pe piața românească a muncii, e un raport disproporționat, unde oferta e prea mică pentru cerere.” – ciudat este că sunt și unele domenii unde oferta este mult mai mare decât cererea, dar condițiile de muncă și salariile rămân mereu proaste. Ok, înțeleg că sunt joburi unde chiar nu poți schimba condițiile de muncă foarte mult (hands-on jobs spre exemplu) cu costuri rezonabile, dar salariile rămân mult în urmă în ciuda deficitului de personal. Asta nu pot înțelege.

  10. Probabil, nu stiu situatia acolo.
    Dar orice alt oras din zona peste 100k e locuibil.

    Si chiar daca vorbim de Bucuresti, “pe vremea mea”, am stat 4 in 2 camere, am stat pe la un prieten care avea apartament, am stat prin camin. Un job la net cafe, un call center … si se creste. Exceptand net cafe-ul (care cred ca nu mai exista?), restul sunt scenarii realiste si la ora actuala.

  11. Sa iei 1000 de lei salar, in perioada de proba, când tu încă nu aduci plus de valoare pentru angajatorul tău mi se pare suficient.
    Sa iei 1000 de lei ca și muncitor necalificat, pentru ca nu te-ai gândit ce vrei sa faci in viața, școala nu ți-a plăcut și ca sa obții o calificare ai fost prea leneș, mi se pare mai mult decât suficient.
    In rest dacă ai o calificare și ești un muncitor acceptabil, la început de cariera, îți găsești de lucru fără probleme. Iei 1000 de lei in perioada de proba, și in jur de 1500 mai apoi, in 2-3 ani ajungi la 2000-3000 de lei.
    Problema e dacă ai facultate, aici e mai complicat in general din facultățile noastre dragi ies cam 10-20% viitori profesioniști in domeniul studiat, 40-50% nivel mediu spre mediocru iar restul sunt de umplutura pana la 100%, asta la stat. La privat e dezastru, pierdere de timp și bani.
    Cu facultate cu excepția câtorva domenii, in primii 5-10 ani risti sa câștigi mai putin decât un muncitor.
    Plecatul din țara e o soluție de criza nu o soluție viabila pe termen lung, deoarece muncile bine plătite vor fi de obicei cele refuzate de localnici, adică grele și/sau periculoase pentru sănătate. Muncile ușoare (gen spălător de vase) îti vor aduce bani cât sa trăiești, adică mâncare și chirie.
    Dacă așteptăm de la stat soluții vom aștepta o vesnicie. Soluțiile trebuie sa vina de la noi, pentru noi.

  12. @Alex găsești locuri de munca și in orașe sub 100k de locuitori, cel puțin in Ardeal. In Moldova nu știu cum ii. Doar ca salariile sunt o idee mai mici sau la fel de mari ca in orașele mari dar muncești mai mult(6 zile/ sapt)

  13. Daca iesi pe usa facultati si singurul loc de munca pe care-l gasesti e platit cu minimul pe economie, ai gresit ceva. Ori ai gresit ceva la tine, ori ti-ai ales incredibil de prost domeniul.

    Stiu, e frumos sa-ti urmezi visul, pasiunea, sa vrei sa faci bine in lume sau mai stiu eu ce, dar e tare greu cu burta plina.

    Am lucrat, pana acum, in doua mari companii (100% din populatia RO, ba chiar EU au auzit de ele) care aveau programe de internship. Ambele platesc internship-ul peste minimul pe economie indiferent de departamentul unde esti intern. Ambele anagajeaza tot ce se poate dintre cei care fac treaba.

    Ah, si inca ceva, un junior ce a terminat facultatea si a fost angajat full time in departamentul in care lucrez poate primi lejer 1000 euro daca s-a descurcat in practica/internship.

    Cei carora li se aplica matematica de mai sus au fost lenesi din totdeauna, nu doar acum, dupa terminarea studiilor si se complac.

  14. Bun, dar cei care stau cu parintii ce scuza au sa nu muncească? Ar incepe cu minim pe economie si ar putea avansa. In 2-3-4 ani cand pleaca de la părinți nu o iau de la zero, pleaca de la un salariu ceva mai mare.

  15. Stimate, salariile sunt cat pot fi, simplu.
    Mai mult, cine munceste pe minimul pe economie, clar nu locuiește singur intr-o garsoniera, nu?
    Daca ai un plan si iti doresti cu adevărat sa progresezi, ajungi in câțiva ani la o casa, masina, etc. In aceasta situație ma aflu (precum cei din jurul meu, de aceeasi generație).
    Am început pe aprox 1400lei net, prin 2005, in Bucuresti…am ajuns la aprox 14000lei net in 2017.
    Daca in 2005 locuiam studențește (i.e. 3 într-un apartament), fără pic de nazuri, acum am fițe de propria-mi casa si masina. Asa e natura omului 😉
    Again, sa începi pe minim, deja e ceva dubios la mijloc si înseamnă ca ai cam băut cerneala. No offense!

  16. Poate ca nu-s cel mai bun exemplu cu “pe vremea mea” dar in primul an de facultate, desi stateam in camin si aveam si bursa, abia ma descurcam (a se citi “de joi dimineata pana vineri seara cand primeam pachet, mancam un iaurt).
    Dupa primul an am facut practica neplatita vreme de 2 luni.
    Apoi m-am angajat pe minim pe economie si in paralel mai aveam 1-2 colaborari in domenii conexe (sa-mi pot permite un pachet de tigari / saptamana si eventual o iesire in Piranha). – lucrurile nu erau asa roz nici pe-atunci dar asta nu m-a determinat sa stau sa ma plang.

    Experienta acumulata in acel an mi-a permis sa fac un internship neplatit la nr. 1 in RO pe domeniul meu.
    La sfarsitul verii / internship-ului neplatit, mi-au facut o oferta (job entry level, aproape dublul minimului pe economie).
    Si de acolo devine nesemnificativ pt subiect.

    Da, ar fi fost misto sa fac internship-uri platite si sa am un prim salariu cat sa merg cu taxiul din club in club.
    Dar realitatile economice sunt usor diferite.

  17. Când mi se calcula (la trecut, da, că acum nu mai sunt angajat, sunt propriul angajat) nu m-a întrebat nimeni ce cheltuieli am, că e absurd. Salariul mi-a fost dat în funcție de productivitatea mea. Niciun angajator din lumea asta nu o să-mi dea salar de 10 lei, dacă eu produc 9 lei.
    Dacă produc 10 lei, probabil că un salariu decent ar fi de 2-3 lei (cu tot cu dări la stat plătite).
    Dacă nu-mi convine salariul, fac ceva. Eu am avut, la un moment dat, 3 joburi… între timp am mai crescut și eu, am mai învățat, am prins experiență și am reușit să renunț la toate :-))

    Ideea e că înțeleg ce vrei să zici, că e mai simplu să stai pe 2 lei decât să muncești pentru 3, dar dacă așa se pune problema, eu nu am nevoie de un astfel de angajat. Mai degrabă îmi doresc un angajat care-și propune să ajungă la 10 lei… dar să fie conștient că salariul nu i-l dau în funcție de ce cheltuieli are el, ci în funcție de ce plusvaloarea pe care o aduce în firmă.

    Știi ce cheltuieli are unul care vrea să se angajeze și e din Republica Moldova?

  18. Cand statul roman impoziteaza cu 80% si salariul minim pe economie, restul sunt discutii.
    Degeaba scadem TVA si mutam contributii si facem split TVA si alte abureli din astea. Cand tu supraimpozitezi munca cam asta obtii – un blocaj pe piata muncii. Dar da, patronii e niste jigodii care ne plateste mizerabil si ne suge sangele la popor.
    Iar referitor la “vremea mea”: in anii 2000 ai mei abia castigau sa ai ba ce pune ei pe masa si sa o trimita si pe sor’mea cea mica la scoala, de unde plm sa ma fie loc si pentru mine? Asa ca nu am avut alternativa.

  19. De ce se raporteaza totul la Bucuresti? Restul tarii nu conteaza? In alte orase costul chiriei este mai mic (exceptand Clujul), la fel si costurile cu traiul zilnic. Ceea ce inseamna ca, calculul de mai sus nu mai este 100 % real.
    In ce priveste internship-urile neplatite acestea exista si in strainatate. Iar studentii de acolo se inghesuie sa le faca. O data pt. a invata lucruri noi si a capata experienta si a doua oara pt. ca, atunci cand se iveste un job, acestia sunt primii chemati (daca au facut treaba buna).
    Raman la parerea mea ca acei care stau acasa pe somaj , pt. motivele enuntate in articol, sunt niste puturosi. Si da, am mai citit o data calculele.

  20. Ai inceput bine, cu garsoniera de 250 de euro 🙂 Pai cine te pune bre sa stai in garsoniera singur? Bine ca nu vrei un penthouse in Aviatorilor, asa de start. Eu am stat cu inca 5 intr-un apartament in Rahova – 500 lei chiria, inca 50-80 intretinerea. Era bine!

    Sa-ti povestesc cum sta treaba in realitate: daca vrei sa te apuci de treaba si ai ceva in dovleac, in afara de “lasa ca imi trimite mama bani si zacusca” (am cunoscut multi d-astia si prin 2005 care acum), te apuci de munca inca din facultate, nu te trezesti in anul 3-4 ca nu stii sa faci nimic si plin de panica: “Hii, nu am unde sa stau. Nici bani nici job nu am. Sistemul e de vina!”.

    Nu arunca nimeni cu mii de euro pe tine doar pentru ca ai 20 de ani. Nici aici si nici in europa. Wake up! Vrei sa culegi capsuni, good luck! Sunt curios cat timp o sa poti face aceasta activitate. Asta e problema de fapt, ca multi traiesc ziua de azi.

    Bafta tuturor!

  21. Prietene, imi cer scuze pentru tine, dar site-ul se numeste bine: “subiectiv”. Nu e vina nimanui ca munca pe care o prestezi nu valoreaza mai mult de 1000 de lei. La ce te astepti daca ai terminat o facultatde de “cofetarie” precum marketingul, si nu stii sa faci nimic?

  22. @Cabral – Din pacate, nu sunt de acord cu ia-ti frate 3 joburi daca vrei bani mai multi.
    De ce dreq sa-mi fwt sanatatea? Pentru ca statul nu este in stare sa aiba grija de nimic? E viata mea pana la urma.

    @Flaviu – este asa mare rata somerilor in randul tinerilor din Spania pentru ca sunt niste lenesi. Prea putini vor sa munceasca. Si da, pe langa faptul asta si Spania are problemele ei. Ca sa iti raspund, in Spania gasesti gen garsoniera, in functie de zona, incepand de pe la 200 Euro.

    @Grig – Daca tu compari 1000 Euro cu 250 Euro… si toate astea doar din auzite, mai bine taci.
    Daca tie iti place sa share-uiesti locul unde stai cu alti 3-4… fa-o. Dar nu mai asuma ca asa trebuie sa faca toti. Nu asta este cauza problemei din discutie.

    @cireasa – sincer nu ne intereseaza cum era pe vremea ta. sau pe vremea mea. important este cum decurg lucrurile acum. Daca si tu vorbesti din amintiri si e clar ca habar nu ai de realitatea de acum, te invit si pe tine, ca si pe colegul tau de mai sus, sa taci.

    Imi cer scuze daca am raspuns mai dur, dar pur si simplu ceea ce ziceti nu prea se aplica realitatii “din teren”.
    Mai trist mi se pare faptul ca tuturor li se pare normal ca un tanar sa fie nevoit sa se chinuie. De fapt, e halucinant. Ok, majoritatea dintre noi, astia mai peste 30 de ani, ne-am chinuit la vremea noastra, dar va spun ca nu este normal. Multi ajung mai rau ca animalele din cauza asta. Moral vorbind.
    Da, stiu… o sa-mi ziceti ca fac parte din viata, ce nu te omoara te intareste si alte bla-bla-uri.

    PS: nu e nimic rau in a spala vase. Sau in a face curatenie. Munca este munca si ar trebui respectata si sa scapati de superioritatea asta. Si da, mai bine spal vase pe 1000 Euro intr-un loc mai civilizat, mai curat, mai linistit. Fara stres, fara sa stau ca gandacii, sa am o viata decenta si modesta si la final de luna sa imi si ramana macar 100 Euro pentru sufletul meu. As prefera toate astea in locul unui apartament cu 2 camere, cu 3-4 alti “prieteni” in ele – fara pic de intimitate, sa mananc numai paine cu parizer, sa fiu umilit si mereu amenintat la locul de munca.
    Pana nu scapati de anumite mentalitati, nimic nu se va misca spre bine.

  23. “Orice tânăr care, după vârsta de 20 ani, vrea să plece de la părinți de-acasă (sau să nu împartă un apartament cu altcineva în afară de partener/ă) nu își permite.”
    Te doare mintea, deci ne facem griji pt un tanar de 20+ care e suficient de pretentios sa isi doreasca sa locuiasca singur dar insuficient de pregatit incat sa isi permita inca asta?
    Eu am observat ceva in viata: doar lenes sa fii sa nu te descurci in viata. Nici macar prost, doar foarte lenes.

  24. Dupa logica asta niciun tanar n-ar trebui sa se mai angajeze vreodata in Romania. Ce pana mea de tara e asta in care un pustan de 20 de ani nu-si permita sa stea in chirie singur intr-o garsoniera, sa fumeze macar jumatate de pachet de Kent pe zi, si in weekend sa iasa la o bere pe terasa, apoi eventual intr-un club?!
    Acum 10 ani, dupa terminarea primului an de facultate, ma angajasem in domeniul pe care-l studiam si la facultate. Castigam 600 de lei pe luna. Dupa aproape 2 ani de munca, in loc de marire mi s-au taiat 50 de lei din salariul ala de 600. Venise criza financiara. Banuiesc ca nu trebuie sa va mai zic ca stateam cu parintii. Din banii aia abia reuseam sa imi platesc facultatea si sa mai beau cate o cafea cu 1 leu de la aparat.
    M-am hotarat sa schimb domeniul si ma angajasem din nou pe salariu minim. In primii 2 ani eram primul care ajungea la birou si ultimul care pleca, totusi aveam cele mai slabe rezultate. Apoi lucrurile au inceput incet-incet sa se schimbe. Rezultatele au inceput sa apara si la mine. Dupa 3 ani de munca in noul domeniu am inceput sa pun niste bani deoparte. Stateam in continuare cu ai mei. Dupa 6 ani insa, am reusit sa dau un avans de 30% pe un apartement. La 28 de ani m-am mutat de la ai mei, mi-am construit o cariera si nu mai am absolut nicio grija financiara.
    Oare unde eram acum daca as fi gandit ca tine?

  25. In 2007-2008 salariul minim era de 500 apoi 600 de lei. Mai tine cineva minte ce preturi erau atunci la chirii (era boom imobiliar)? Bai si cumva toti munceau, mai nimeni nu statea cu parintii.
    Diferenta enorma intre atunci si acum este la asteptarile noilor angajati.
    Atunci – asteptarea era ca o sa fie nasol 1-2-3 ani; o sa stam 4-5 intr-un apartaent de 3 camere; o sa mancam si din pachetul de acasa; dar o sa invatam chestii si o sa ne fie mai bine. In general a fost adevarat.
    Acum – nu ma angajez daca nu imi permit sa stau singur intr-un apartement de 2 camere; sa am bani de mancat zilnic in oras; sa imi mai ramana si de tigari/clubareala. Citez: “ce sa faci cu 30 milioane in Bucuresti?”

  26. Plecand de la bucata urmatoare de conversatie, m-am decis sa fac un calcul:

    “cireasa
    16.1.2017 la ora 9:42 pm
    Absolut nimeni nu te obliga sa faci calcule de Bucuresti. Nu-ti permiti, fumeaza acasa in provincie. Easy.

    Daca faci niste calcule pe stat acasa cu parintii si un salariu de 1100 – 1500, in provincie, iesi binisor. Cu bani de fumat si baut o bere.
    Hai sa nu fim toti domni de Bucuresti.
    Alex Mihăileanu
    16.1.2017 la ora 10:20 pm
    @cireasa: de acord, doar că… în provincie nu prea găsești joburi. Nu in orașele cu sub 100.000 populație, care-s majoritare.”

    Calculul se foloseste de informatiile din urmatoarele 2 pagini legate de populatia Romaniei:
    https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_ora%C8%99elor_din_Rom%C3%A2nia
    https://ro.wikipedia.org/wiki/Demografia_României

    M-am uitat la toate orasele cu populatie peste 100k locuitori, fara Bucuresti. Si am extras procentul muncitorilor romani din total, din totalul populatiei oraselor respective. Mi-au iesit 847k de muncitori in orasele alea….din 4500k. La care mai adaugam 424k din Bucuresti…din 4500k. Deci legat de faptul ca nu gasesti joburi inafara oraselor cu peste 100k locuitori, pot spune ca Cocosila din Morometii.

    Sunt puncte unde ai dreptate. Dar unde nu ai, nu ai. Problema nu se va pune prea curand cum ca nu gasim de munca. Ca nu ne convin banii, da. Ca mai bine plecam din tara, aia da, din nou. Dar mi se pare jignitor ca eu sa muncesc si sa platesc taxe ca tu sa stai cu ma-ta acasa si sa iei somaj de banii aia. Pentru ca ala care sta pe banii statului acasa nu produce nimic. Nu pentru mine, nu pentru familia mea, nu pentru societatea din care am iesit amandoi. Este un parazit (care nu canta hip-hop).

    Iar ca faci calculele pe salariul minim, imi pare rau. Daca ai terminat o facultate (iar in zilele noastre tot prostu’ o termina, si nu se uita nici dracu cu cat), nu iti da nimeni doar salariul minim. Poate de mila, ca nu meritai nici atat, dar se gandeste ca vii sa inveti ceva, daca ai trecut prin scoala ca gasca prin apa. Daca ai ramas cu ceva dupa scoala, sigur te angajezi pe mai mult. Nu iti poti ridica vila lui Dragnea din primul salariu, dar poti trai. Si de acolo banii devin mai multi, nu mai putini. Imi pare rau ca nu pot empatiza cu cei care nu au muncit la viata lor (in scoala) dar acum cred ca au drepturi egale cu cei care si-au stricat coatele si ochii in scoala. Drepturi egale am avut in sanse, nu vom avea in rezultate decat poate ajungand in comunism.

  27. Vlad: “Si da, mai bine spal vase pe 1000 Euro intr-un loc mai civilizat, mai curat, mai linistit. Fara stres, fara sa stau ca gandacii, sa am o viata decenta si modesta si la final de luna sa imi si ramana macar 100 Euro pentru sufletul meu.”

    Dude, traiesti pentru ziua de azi! Ce o sa faci peste 20 de ani?

    Vlad: “Acum – nu ma angajez daca nu imi permit sa stau singur intr-un apartement de 2 camere; sa am bani de mancat zilnic in oras”.

    Vrei apartament de 2 camere, singur, sa mananci in oras zilnic => 1000 lei chiria + 200 intretinerea + minim 1800 mancare (2 mese x 30 masa x 30 zile) + 50 telefon + 500 cluburi si alte distractii ~= 3500 lei, fara bani de haine, tigari sau benzina.

    E simplu: trebuie sa muncesti astfel incat sa primesti acesti bani. Fie faci ochii mari la mami si la tati fie muncesti.

  28. Nu știu de ce vedeți voi țara atât de săracă. Sunt oameni f săraci și f bogați.
    Nu știu care mulțime este mai densă.
    Ideea este ca intr adevăr exista foarte mulți care o duc așa cum scrie in articol dar la fel de mulți, sau poate chiar mai mulți, aici vorbind de București, care se joaca cu miile de lei ca și cu jetoanele.
    Eu am 17 ani, și am marea majoritate a colegilor care au câte 100 lei bani de buzunar zilnic
    Apoi când ies in Weekend in club lasă un salariu minim intr o vinere și o sâmbătă. (Asta in cel mai economic caz)
    Și nu sunt putini, sunt f mulți, și la alte scoli/licee sunt și mai multi care cheltuie și mai mult din ce cunosc eu.
    Chiar cunosc tipe de 14-15 ani care sunt îmbrăcate de câteva mii de euro, și beau Șampanie in club de câteva salarii minime pe economie.
    In România, nu sunt apreciate valorile, vedem și situația actuala din politica, ce clasa politica avem, deja un PSD infectat de chiar “interlopi” conduși de un “Dorel de Teleorman “
    In condițiile astea, in România, o duci bine dacă știi sa te descurci, in Ro nu contează câte facultăți ai terminat, contează școala vieții, se tine cont de “jmenuri/combinații”
    Iar cu toate astea, noi nu facem nimic, decât ne plângem, atâta timp cât ne conduc niște agramați care au domenii și mașini de lux, care merg la pescuit in Maldive, TOATE ACESTEA NUMAI din ViNA POPORULUI, care accepta acest lucru, care nu iese la vot și este manipulat de televiziuni.
    Așa ca nu pot sa ajung decât la concluzia ca in România numai proștii o duc rău, nu avem de ce sa ne plângem.

  29. 1. Salariile in Romania sunt mizere,asta e prima chestie cu care sunt de acord.
    2. Trebuie sa muncesti ca sa obtii ceea ce vrei. Si cu asta sunt de acord
    3. Sunt si putori care prefera sa stea mereu acasa, sa nu munceasca absolut deloc si sa le pice banii din cer.

    Problema, cred eu, este sistemul inversat de valori care este practicat la scara larga in tara noastra (cel putin asta cred eu ca afecteaza tineretul). Nu ar deranja pe nimeni, zic eu, daca s-ar practica salarii corecte, bazate pe dificultate si plusvaloare. Dar tanarul roman ce vede? El vede ca e mai usor sa faci o afacere la negru, sa tragi teapa, sa inseli, sa stai efectiv si sa mai combini ceva, sa il astepti pe unchiul/matusa/cumnatul sa-ti ofere postul ala mult visat in care nu trebuie sa faci nimic si primesti 4000 RON/luna etc. Toate aceste lucruri creeaza o atmosfera negativa si nepropice pietei. Se practica nepotismul si pupincurismul si toti cei care nu au pic de coloana vertebrala o duc bine. Cel mai bine (vedeti cine ne conduce). Tinerii sunt usor influentabili si e foarte usor sa-si compromita integritatea, mai ales cei mai putin educati. Iar cei care sunt un pic mai mult educati,ce patesc? Pai haideti sa va zic cazul meu: orfan de tata,parasit de mama, crescut de bunica, sarac mereu. Am terminat un liceu bun cu 9.50+ media generala. Am terminat si o facultate. Mereu imi rasuna in cap cuvantul ‘inginer’ si ah doamne cat de prestigios suna. Asa ca am devenit inginer proiectant aeronave. Lucrez de un an iar salariul meu este de 1400 de lei, in Bucuresti, in chirie. O impart cu prietena. Si ea, caz asemanator, orfana de tata, crescuta doar de mama cu inca un frate langa, studioasa, inginer geodez/topograf, castiga 1200. Treaba ne-o facem bine amandoi. Acum spuneti voi,dupa 1 an de chin, dupa 1 an in care sperantele ca in Romania inca se mai poate s-au nulifiat, cat credeti ca se mai poate rezista? Cat credeti ca se mai poate in conditiile in care in drumul spre metrou trece un ‘brunetel’ in X6 si tu stii cat ai stat si ai invatat si pentru ce? Cat credeti ca mai rezistam, noi astia, cu constiinta, cand o vezi pe duduca Y rujata si machiata si privirea’i sictirita de muritorii care ii opresc rulajul noului ei bolid la trecere si stii bine ca tu meriti mai mult ca ea,pentru ca tu intradevar produci ceva. Sau pe senatorul Z, care prin nu stiu ce matrapazlacuri si-a insusit 7 case,3 terenuri si o vila la Sinaia (toata enumerarea e random,la fel ca si personajele) desi nu isi permite din salariu si totusi nu pateste nimic. Iar tu ai luat amenda pentru simplul fapt ca ai uitat sa compostezi biletul pentru ca aveai emotii sa nu intarzii, fiind prima ta zi de munca. A, urmeaza sa realizezi ca prin munca cinstita nu vei fi niciodata in stare sa iti cumperi casa ta, fara ajutorul unei banci, si ca mereu vei fi in urma cu salariul datorita inflatiei care se datoreaza ghici cui. Bancilor. Sau cam orice ai vrea sa iti cumperi. Daca doamne fereste vrei ceva mai de doamne ajuta te duci la banca si te rogi de ei. Of, si vrei si copil la un momentdat. Pai…unde/cum/cand il cresti? N-ai casa ta, banii nu iti ajung si nici langa el nu poti fi pentru ca lucrezi 10-12 ore pe zi.

    Revenind, un amic mi-a zis demult o chestie faina “Daca ai avea 3 milioane de euro si i-ai da lui Ghandi, te-ar deranja? R: Probabil nu. I: Dar unui politician corupt?”
    Raspunsul il puteti da voi.

    E posibil ca analiza mea sa fie gresita, sunt tanar si cu sperante si nu am foarte multa experienta in acest domeniu. Dar cred cu vehementa ca sistemul de valori e complet de-a indoaselea la noi in tara si atrage multi tineri in jocul lui perfid.

  30. Putorile tot putori raman Iar aia care nu au crescut cu WC in curte sunt cei care au fost fatati la etajul 10. Barba aia de mizerbil se poarta, trebuie ingrijita, costa. Iar eu muncesc ca sa tin putorile astea acasa. Indiferent de calcule, daca nu s-ar acorda ajutoare sociale si somaj, decat in anumite conditii, atunci sunt sigur ca se va munci in tara asta. Nici macar bunul simt de a invata pentru un viitor mai bun nu mai exista, ii doare-n cot de bacalaureat. Si eu sa-i tin pe ratatii aia?

  31. Uite aici o comparatie mai exacta. E bine sa o consulti inainte sa spui ca preturile sunt la fel ca in Vest. https://www.numbeo.com/cost-of-living/compare_cities.jsp?country1=Spain&country2=Romania&city1=Madrid&city2=Bucharest

  32. Nimeni nu cred ca se ia de tineri ca aleg sa stea cu parintii, ci ca prefera sa stea in baza somajului sau altele de asemenea.
    Eu lucrez de la 19 ani, pe vremea mea nu erau nici chiriile mai mici, nici cheltuielile care au fost enumerate. Asta pentru ca n-am decat 21 de ani. Si surpriza, am ajuns sa pot sa stau singura intr-o garsoniera si sa traiesc decent desi am avut un job entry level.
    Ceea ce vreau eu sa spun e ca nu conteaza cat castigi si daca stai cu parintii, nu conteaza nici ce faci cu banii, daca ii strangi sau daca ii cheltui pe iesiri sau… Orice. Important e sa faci ceva, nu sa stai sa freci menta 2-3-5-10 ani. Pentru ca sunt niste ani pierduti. Atat pentru persoana respectiva ca individ, cat si pentru o societate. Si urasc cand aud ca nu se gasesc joburi si ca sunt prost platite pentru ca daca ai nevoie de bani, muncesti. Si nu imi place nici sa aud ca e un volum mare de munca, pentru ca intr-adevar este, dar din nou, nu poti sa te astepti ca tu sa freci menta si cineva sa iti dea un salariu, mai ales atractiv, pentru asta.

  33. Tendinta in Bucuresti, este sa privesti masinile de lux de pe strada, sau sa te uiti in cluburile din Herastrau. Am inceput cu 800 lei salariu, si daca ma credeti eram bucuros pentru ei. Cineva ma luase sa invat tainele ingineriei sa zicem asa. Dupa un an aveam in jur de 3000 lei. Acum pot spune ca am masina de lux, imi permit sa merg in Herastrau sa cheltui 500 lei intr-o sambata.. Totul am facut pe cont propriu, m-a crescut doar mama, care s-a chinuit cum a putut. Avand ideile astea despre viata, ca ce sa faci cu 3000 lei in Bucuresti… Asa este, dar tu nu te compara cu aia din cluburi si din masinile de lux. Nu toti au avut de la parinti. Altii au inceput de jos. Cat timp nu devii bun la ceva, nu inspiri tarie si caracter nu vei avea nimic niciodata!!! Luati aminte, mai ales daca citeste vreo puslama

  34. Mă tot gândesc că aceia cu vârsta de 40-50 de ani, care au trăit cu wc-ul în fundul curții, nu au prea avut de ales. În casă nu-l puteau pune pentru că nu exista canalizare… Deci, de ce este necesar a-i cataloga considerând un criteriu absolut anacronic și injust? Faptul că locuiai la bloc, la oraș și făceai focul in sobă cu vreascurile adunate de pe stradă sau scandurile rupte de prin garduri te-a făcut deosebit de ceilalți? Hai că nu cred! Altminteri …

  35. Pai cum sa nu … e mai bine sa stai fatlra nimic decat sa lupti sa iei intai minimul apoi sa cresti sa te dezvolti si sa ajungi mai sus…. generatia care vrea direct in varf de ce nu ar visa … ptr parinti nu o fi greu aceleasi calcule dar raportate l 3 sau 4? Parintii ce sa faca?? Ss sparga seminte la blic? Dupa un simplu calcul la ce aduna parintii si xe pun copii situtia ar deveni mai usora decat asa cum o aratati… plus xa ar incepe sa gandeasca si ar avea un scop

  36. Abordezi corect treaba asta, dar e un aspect de luat in calcul si care se aplica in vest de cel putin doua decenii. Tinerii care vor sa munceasca prin vest nu-si inchiriaza un apartament ci doar o camera. Eu cand am venit aici asa am stat timp de 1 an. Venitul minim net in Spania era pe atunci undeva la vreo 600-700 de euro, iar o camera single intr-un apartament o luai cu 150-200 de euro/luna in functie de zona. O camera dubla 200-250 de euro. Daca adaugi inca vreo 50-70 de euro pentru curent, apa si internet (fiind apartamentul impartit, cheltuielile se impart in mod egal) si vreo 100-150 pentru mancare (masa de pranz tre’ sa ti-o asigure sau macar sa ti-o plateasca patronul). Astfel, daca esti singur ajungi sa cheltui 420 de euro in medie locuind asa, dar mai socotim 80 de euro pentru transport si igiena ca si alea costa si tot mai raman minim 100 de euro pentru o bere in oras. Daca sunt 2 persoane si castiga impreuna un 1200-1300 de euro, atunci se traieste mult mai bine.
    Problema romanului, ala ramas in tara, pentru ca astia de pe aici de obicei stau majoritatea in astfel de apartamente pe care le impart cu altii si o minoritate isi “permit” sa stea intr-un apartament singuri pentru ca vor sa faca economie ca sa-si construiasca o casa mai mare ca a vecinului in tara, e ca nu vrea sa faca niciun fel de sacrificiu ci sa primeasca totul de-a gata si sa aiba confort maxim.

  37. Cred ca ar fi util sa incepa umpic si din mentalitatea noastra sa se schimbe, in loc sa ne asteptam numai de la guvernanti sa schimbe regulile. Spre exemplu:
    1. Am 24 de ani si pana acum cunosc extrem de putini oameni de varsta mea care la finalul liceului au spus `vreau sa invat o meserie` in loc sa se gandeasca cum sa faca sa intre mai usor, mai fara efort si mai repede la facultate. (meserie ex. electrician, tamplar, mecanic auto, constructor). Cred sincer ca in cativa ani vor mai fi foarte putini oameni capabili sa practice o meserie serios, performant. Mai cred ca poti face bani daca inveti o meserie, o faci performant ca meserias autorizat (nu stiu daca asta e termenul, dar intelegeti ideea). Cred de asemenea ca nu toata lumea trebuie si poate sa faca o facultate (piata e suprasaturata de oameni supraclificati, dar fara abilitatile necesare pentru posturi disponibile) si ca, daca fac o facultate, nu toata lumea trebuie sa intre direct pe post de manager (de asta exista ierarhii – ca sa ajungi sus, trebuie sa sti ce se intampla jos).
    2. Multi copii sunt crescuti spunandu-li-se ca sunt speciali, ca munca de jos nu e de nasul lor. Cunosc persoane care au preferat sa nu dea Bac-ul, sa stea acasa, facand nimic, decat sa mearga la un loc de munca la birou, intr-adevar platit cu minimul pe economie si bonuri de masa, dar confortabil, cu sarcini relativ usoare, in localitatea unde sunt parintii (deci nu trebuie teoretic sa plateasca chirie).
    3. La o saptamana dupa ce am absolvit masterul, anul acesta, am primit un mesaj de la agentia judeteana pentru ocuparea fortei de munca pentru a-mi depune dosarul pentru un soi de indemnizatie de suport pana imi gasesc un loc de munca. Mesajul era ceva de genul: `Vrei 250 de lei pe luna pana iti gasesti un loc de munca si 500 cand te angajezi?` – 250 de lei pentru care nu trebuia sa fac absolut nimic – nici sa invat, nici sa lucrez, nimic. Nu e o suma enorma, dar nu inteleg de ce mesajul nu e `vrei sa inveti sa iti gasesti in loc de munca? Vrei sa iti facem o recomandare pentru un loc de munca potrivit pentru tine? Te asteptam la training, workshop, ofertare, orice! `

  38. PS. Jumatate din cei care ocupa cele 1000 de locuri de la facultatile de nu stiu ce nu ar trebui sa fie acolo, trec prin facultate ca gasca prin apa facand apel la tot felul de mismasuri (precum acesta https://www.facebook.com/proiectedediploma/?pnref=story care devine extrem de vizibil si extrem de enervant, inclusiv in facultati, nu doar pe Facebook din cate aflu) ca sa isi treaca examenele. Logic este ca la final sa nu aiba cunostintele necesare sa se angajeze pe un loc de munca bine platit din start. Mai apoi, tot ei sunt cei care nu isi permit sa stea pe minimul pe economie pana trec prin pasii si trainingul necesar ca sa avanseze.

  39. Salariul minim nu e facut sa protejeze angajatul. E facut sa protejeze statul. Ca sa poti angaja un om, trebuie sa dai salariul minim, cu alte cuvinte sa dai un minim de bani la stat. Cred ca n-ai inteles exact cum sta treaba. Si altceva ce imi scapa.. nu pricep cum eliminarea salariului minim ar face angajatorii sa plateasca salarii mai mari.

  40. F corect spus!!! Si cate ore trebuie sa bagi pt un salariu de rahat, sa mai prinzi si un sef/a care sa te frece si sa faca fite cu tine pe 1000lei, mai bine te duuuuuuciiii! Cum am lucrat eu asistent manager la amanet, in C de Ag, pe 1000lei si cate trebuia sa indur si cate atributii aveam, ma intreb acum de ce am stat 6 luni!!! Aaa, ore bagate si contract pe 4 ore, pe 2:))) Cum sa te mai gandesti sa iesi si tu din tara, macar 3 zile la Roma?! E greu…..

  41. @vectorialpx – omule, nu a zis nimeni sa ramai la spalat vase pentru tot restul vietii. Ideea era de un job de inceput in vest vs un job de inceput in ro.

    Mi se pare normal sa cauti, sa inveti, sa evoluezi, sa muncesti. Nu neaparat in aceasta ordine.

  42. Da, stam prost cu salariile si da, sunt multi tineri lenesi si prost pregatiti.
    Am lucrat doi ani pe salarul minim in firma parintilor si am acceptat sa lucrez pe salarul minim doar pentru ca era “in familie”(o afacere intr-un oras mic, cu 200 000 locuitori).
    Si am invatat cateva lucruri:
    1. Din pacate, un antreprenor roman cu o firma micuta, nu va putea plati salar mai mare decat cel minim, cel putin nu inainte de a avea un profit considerabil. De ce? Pentru ca la fiecare 1000 lei data angajatului, 8-900 lei merg la stat. Pe langa asta, din orce platiti voi pentru un serviciu/ produs, 19% merge pe TVA, apoi este impozitul de 2- 3- x% din aceeasi suma, apoi este impozitul pe profit si dividente si alte cacaturi in care eu deja m-am pierdut! Concluzia e ca cel putin 25-30% din ce platiti voi pt un serviciu, se duce statului doar “pentru ca”. Apoi vine chiria si alte cheltuieli si costul produsului brut. Antreprenorul respectiv, daca nu vrea sa puna preturi peste media pietei, ramane la final cu 15-20% din ce a incasat de la tine si apoi din aia trebuie sa plateasca salarul. Si in cazul afacerii noastre stiu sigur ca tata ar fi vrut sa ma plateasca mai bine- dar daca nu e, de unde?
    2. Problema nu este ca exista un salar minim, nici ca preturile sunt mari- problema este ca statul strange de gat toate firmele mici din Romania si le pune in postura de nu putea sa dea salarii mai mari. Daca ar revizui impozitele si taxele (doar cele pe salar) credeti ca unui angajator nu i-ar conveni (sau i-ar fi tot una) din cei 1800 lei cat plateste acum pe un salar (1000 cat se ia acum in mana si 800 taxe), sa va drea voua 1400 si doar 400 statului?
    3. La firma de care va vorbesc am avut nevoie de o vanzatoare (mare lucru nu trebuie sa faca zilnic, pentru ca in 8 ore de lucru sunt de obicei cam 10 clienti, si putina curatenie). Am publicat anuntul pe toate site’urile disponibile si au venit oferte- 19 ani, doar cu liceu (fara BAC), salar minim dorit 2500 lei (dar mama, acum ce faci? manichiurista acasa!), urmatoarea- 20 de ani, cu BAC’ul luat, salar minim dorit 2000 lei si tot asa… Am incercat sa le propunem salarul minim+ procent din vanzari (m-am gandit ca doar asa le motivez sa fie interesate de clienti) si ghici ce? NU! ca ele vor salar fix de 2000 si gata. Ce procent? Adica sa trebuiasca efectiv sa fie atente si sa faca treaba???

    Si eu inteleg dorinta de a locui singura (nu m-as muta in chirie cu cineva nici sa imi tai o mana), si dorinta de a te descurca pe cont propriu. Am absolvit facultatea de Arhitectura la Cluj si am facut si studii in Franta. Am si lucrat in timpul facultatii si am stat in camin timp de 6 ani, cu inca 3 sau 4 in camera. Stiu ce inseamna munca si am si studii care valoreaza ceva. Nu judec din prisma unui pierde-vara.

    Dar tinerii din ziua de azi au pretentii de salar mare, doar de dragul pretentiilor (ma scuzati, dar studii la ASE, FSEGA si alte facultati de balet nu prea iti dau nici o pregatire)…. Si in situatia asta eu consider ca vinovati sunt parintii- copii trebuie crescuti cu picioarele pe pamant, cu respect pentru lucru si cu intelegere a valorii banului. Cand tu esti mucea fara pregatire si nu stii sa faci nimic, dar crezi ca meriti 500€ pt ca esti frumoasa, du-te si te angajeaza in Bamboo!
    Dar daca ai pregatire si dorinta de lucru, demonstreaza, si cu siguranta vei fi remarcat!

  43. Când in Ro la 14 ani se bea Armand de Brignac si se
    îmbracă de la Valentino, Gucci, Louis Vuitton
    Nu înțeleg unde vedeți problema ?
    Citiți ce am postat mai sus și veți înțelege ca numai prostii o duc rău in România, și tot ce este in neregula in țara este doar din vina poporului și atât.

  44. OK…nu stiu altii cum sunt dar eu am muncit inca din liceu. mama lucre in presa si oamenii aia aveau nevoie de un om la marketing ca sa raspunda la telefon cand mai castiga cate unu’un concurs din ziar. job temporar de 4h/zi platit cu 15 lei/zi (something like that, nu imi amintesc exact. in aceiasi companie am mai lucrat la construirea unei baze de date, impreuna cu alti ~10 pusti de liceu ca si mine. munceam noaptea si eram platiti la numarul de intrari in baza (10 bani intrarea). am scoz bani super frumosi in vara aia. asta mi-a adus experienta astfel incat la primul job am fost in stare sa spun ca am facut ceva…orice. lucrez full time din primul an de facultate si acum pot spune ca am un salariu decent. o perioada am lucrat in marketing si am vazut suficienti poraspat absolventi care se asteptau sa primeasca bugete si campanii pe mana din a 2-a saptamana de lucru, si ei habar nu aveau ce tiraj sau target are produsul lor. concluzie? cred ca sunt crescuti in ceva “bule” de unde nu au acces la lumea reala. in lumea reala nimeni nu te ia fara o ora de experienta sa iti dea un salariu super bun. chiar si acest salariu bun variaza in functie de perceptia si stilul de viata al fiecaruia, pentru unii e 2000 lei ptr altii 2000 EUR

  45. O observatie: „când poate încasa un șomaj de 150 euro timp de vreo juma’ de an” – ajutorul de șomaj pentru absolvenții de liceu/facultate/etc. este fix si reprezinta jumătate din ISR, adică 250 lei/luna. Se dă pentru 6 luni.

    In provincie, la sute de km de capitală, cu același salariu minim, cheltuielile suna cam asa:
    Chirie garsonieră – 100 E
    Utilitati – 50 E
    Cartela telefon – 6 E
    Mancare – 100 E
    Abonament transport – ~12 E
    Total: 268 E/persoana singura

  46. Ca angajator, am incercat sa ofer un loc de munca unor proaspeti absolventi de facultate. E adevarat, perioada de proba cu salariu minim, apoi salariul crescand in functie de rezultate. Primul a cedat dupa 2 saptamani. Si-a luat salariul apoi a dat mesaj ca nu e pt el jobul asta. Dar dari la stat, medicina muncii, protectia muncii etc am platit pt el. Al doilea nu avea chef sa faca decat ce ii placea… pana s-a terminat perioada de proba si am hotarat ca nu e potrivit, am platit o gramada pe langa salariu, perioada in care eu i-am facut training. Pe banii mei, el a invatat si a fost si platit. Al treilea… in prima zi de munca nu s-a prezentat… ca era obosit, a venit tarziu de la mare….
    Cu asa experiente, cum sa ai incredere sa angajezi tineri, fara experienta, cu salariu mare?…
    Sunt multe de povestit pe tema asta, insa pot spune ca este nerealist calculul facut la inceputul articolului.

  47. Nu o sa ma leg de calculul tau pentru ca nu corespunde cu realitatea din diverse motive. Am citit aproape toate comentariile si sunt de acord cu toti cei care nu sustin “statul acasa”, insa eu vin cu o intrebare, pentru ca mai nou m-am lovit de aceasta situatie. Ce faci daca brusc te imbolnavesti si esti nevoit sa stai in concediu medical, mai mult de 2 luni? Pai nu era bine daca munceai macar o luna ca apoi daca te afli in situatia asta medicala, sa stai acasa si sa iei si bani???
    Era buna varianta, doar daca nu esti lepra si muncesti!!!

  48. Buna , apreciez articolul si o sa imi permit sa imi exprim parerea .Primul meu job a fost in 2014 , in timpul primului an de facultate . Ma angajasem part time la o firma micuta pe perioada facultatii , primind salariu 8 milioane / 4 zile pe sapt. Dupa ceva vreme eram in impas , nu stiam incotro , nu voiam sa raman in firma pentru totdeauna asa ca am decis la 21 de ani sa plec in Spania. Acolo am lucrat la o firma in domeniul fotografiei care imi asigura locuinta si primeam salariu 700 euro. Pentru mine a fost o experienta stresanta , pentru ca programul de munca era foarte incarcat , aveam foarte putin timp liber , mi-am dat seama ca primeam foarte putin in comparatie cu munca mea si curand am realizat ca nu merita. Banii se duceau pe facturi , mancare si tigari . Am stat suficient timp cat sa imi dau seama cum este traiul in alta tara dar si ca viata mea nu e acolo . Da , banii erau mai multi fata de cat as fi luat in tara , dar aveam si alte cheltuieli iar programul ma aducea la disperare . Mi-am dat seama ca plecatul in afara nu este o solutie sanatoasa pe termen lung. Acum am revenit in tara , si am pornit de la zero cu toate . Mi-am facut propria afacere si am un profit bunicel , mai mare decat salariul meu din Spania. Cel mai important este ca imi pot face programul dupa placul meu, pentru ca mi-am promis ca nu voi mai sta niciodata la programul altora. Referitor la articol , cred ca poate fi mai dificil in Romania , dar eu mi-am demonstrat mie ca se poate si aici .Nu mai am nicio pretentie , nici de la sistem, guvern sau parinti si cred ca depinde foarte mult de noi , de abilitatile noastre dar si de atitudine.

  49. De citi bani are nevoie un pensionar sa traiasca in Bucuresti intr-un apartament proprietate personala?

  50. Sa zicem ca asvrea sa ma repatriez.