“Tinerii sînt cei care fac internetul românesc”

Cristi Curus, de la România Liberă, mi-a trimis vrei 13 întrebări acum vreo săptămînă pentru materialul ăsta [via]. Totuşi, o serie de răspunsuri nu şi-au găsit locul în articol (chestie absolut normală şi firească, preiei doar ce e relevant pentru articol).

Ideea de bază a materialului era legată de tinerii care investesc în internet. Prin urmare, afirmaţia “Tinerii sînt cei care fac internetul românesc” am comentat-o în felul următor (deşi am luat-o un pic pe arătură, tre’ să recunosc):

E o afirmaţie valabilă. În momentul de faţă, cam tot ce mişcă în internetul românesc este realizat de oameni cu vîrste sub 35 de ani. Ceea ce nu poate decît să mă bucure, cîtă vreme ne-am săturat cu toţii de aceeaşi mentalitate comunistă pe care o regăsim în români, inclusiv în părinţii noştri. Stînd strîmb şi judecînd drept, tinerii sînt mult mai deschişi la nou, la riscuri calculate şi la investiţii nebune.
Pînă la urmă, şi viaţa e o afacere, depinde cum ştii să o administrezi. Marea greşeală pe care o fac cei mai mulţi români este să se teamă de insuccese. Extrem de mulţi au rămas cu prejudecată că, odată ce încearcă să facă ceva, sare securistul de după colţ şi-i bagă beţe-n roate. Ne-am obişnuit să credem că ne vînează toţi, că dacă eşuăm nu e vina noastră, ci a celor care ne vor răul.
E fix mentalitatea comunistă: duşmanul de clasă, capitalistul! Nu cred în aşa ceva. Cred că fiecare eşec se întîmplă din vina noastră, că trebuie să fim mai atenţi la ce se întîmplă în jur ca să putem lua deciziile corecte. Fiecare şut în fund chiar este un pas înainte. Iar regula asta nu se aplică doar în cazul internetului, ci în toată economia românească. Poate că, înainte de toate, ar trebui să renunţăm să ne mai fie frică de fiecare nimic.

Şi mai era o întrebare, legată de ideea “codului bunelor maniere” pentru bloggeri: e necesar?

Nu cred în “coduri de bune maniere” sau de conduită pentru că nu le va respecta nimeni. Cred în capacitatea fiecăruia de a-şi urma propriile principii, propriile valori morale. Dacă nu ştie altceva afară de copy/paste şi “idiotul dracului”, înseamnă că mai mult de atît nu-l duce mintea. N-are decît să demonstreze opusul. Problema e că, odată ce încearcă să demonstreze opusul, pleacă de la un mare minus de capital de imagine, iar munca de convingere este mult mai complicată şi mult mai voluminoasă.

Pe scrut, simţeam nevoia să le public şi pe blog, poate chiar or interesa pe vreo careva.

5 comentarii

  1. Asta cu “nu cred in coduri de bune maniere sau de conduita”, combinata cu ideea ca “fiecare isi urmeaza propriile principii si valori morale”… mie unuia imi da cu virgula.
    E ca si cum autorul, probabil sub 35 de ani, ar vrea sa ne spuna ca in ziar nu injura pentru ca nu il lasa niste oameni rai, dar pe blogul lui personal… ei bine… acolo sa nu-i tina nimeni predici despre buna crestere si despre conduita… ca el oricum nu le respecta.
    Si, apropo, pana si aia care injura respecta un cod de conduita. Propriul lor cod….

  2. Alex: era vorba de un cod de conduita pe care sa il adopte toata lumea. e un subiect vechi, a tot fost dezbatut, de fiecare data s-a ajuns la concluzia ca e inutil, ca toti or sa faca tot ca ei.

  3. mda. asa se discutase, la un moment dat, insa… a ramas fix la stadiul asta. ca s-ar putea pune un logo micut. intr-un final, a murit de tot ideea.

  4. Tot un “cod de conduita” face distinctia dintre lorzi si plebe.
    Cred ca existenta unui astfel de cod al bloggerilor ar fi o chestie foarte desteapta. Dar facuta intr-un anumit fel. Si anume: Codul si un logo pentru afisat pe blogurile celor care adera la el. (uite si blazonul nobiliar :) )
    Nimeni nu te obliga sa respecti nimic. Dar daca tu iti asumi codul de conduita, cititorii vor sti asta.
    In plus, ar fi si un bun prilej de relansare a promovarii blogosferei, intr-un context de eleganta, credibilitate si responsabilitate. Uite cum s-ar separa apele.

  5. Munca innobileaza. Dar cine mai are nevoie de nobili in ziua de azi?

    Un plebeu