TRUisme: Deontologimea lu’ peşte

Traian Ungureanu
Traian Ungureanu

Traian Ungureanu, altfel un personaj simpatic şi cu opinii bine bătute-n cuie, are şansa de a şi le exprima şi în politică. Dan Tapalagă spune mai bine despre ce fel de om e, ce-a făcut, cît de bine sau cît de rău. Eu nu sînt în măsură să judec un om pe care nu-l cunosc. Însă îmi permit să fac imprudenţa de a judeca un gest care mi se pare penibil şi de prost gust, acela de a-i scuipa pe cei care te-au pupat.

Traian Ungureanu devine politician, Cotidianul decide că este o neconcordanţă între această calitate şi cea de jurnalist, fie el şi comentator, prin urmare decide despărţirea pe cale amiabilă. Decent, aş spune, ba chiar foarte corect şi cît se poate de etic. Opiniile probăsesciene ale lui Ungureanu sînt suficient de cunoscute şi reprezintă jumătatea mai puţin importantă a problemei. În calitate de comentator, e normal să sprijini pe cine ai tu chef, cîtă vreme tu consideri că merită. E dreptul tău la opinie, cîtă vreme nu ţi se bagă pe gît să scrii ce vor alţii, e normal.

Cealaltă jumătate a problemei, cea gravă, este că, odată înrolat politic, nu mai ai dreptul moral să comentezi şi, în acelaşi timp, pui într-o poziţie foarte ingrată publicaţia care, pînă acum, îţi punea la dispoziţie 3.000 de caractere ca să-ţi expui opiniile despre clasa politică. Nu mă interesează dacă au fost sau nu pupincurisme, este mai puţin important, ba este chiar la fel de lipsit de substanţă faptul că omul ar fi luat bani, de-a lungul timpului, de la partidul pe care l-a lăudat în editoriale. Dacă e adevărat sau nu, asta nu e problema mea, e răfuiala dintre Traian Ungureanu şi Cotidianul.

Problema este că, odată devenit candidat din partea unui partid politic, indiferent care e acela, avînd pretenţia să fii plătit pentru textele electorale – indiferent că sînt sau nu convingeri -, nu faci altceva decît să îndoi de mijloc ziarul care te-a publicat, să te muţi în spatele lui şi să pozezi în viril. Cu alte cuvinte, să îl violezi de-a dreptul. Practic, Cotidianul ajunge într-o poziţie ingrată: să îţi publice părerile în continuare, de dragul cititorilor, dar să îşi piardă din credibilitate şi, în acelaşi timp, să ajungă să fie confundat cu o foaie propagandistică, sau să înceteze colaboarea şi să îşi ia înjurăturile tale?

Greşeala lui Traian Ungureanu este că nu pricepe o chestiune elementară: dacă cei de la Cotidianul i-ar fi alocat în continuare spaţiu de exprimare, asta ar fi însemnat să aloce spaţiu echivalent cîte unui reprezentant al fiecărui partid din parlament. Asta ar fi însemnat, probabil, ca o dată pe săptămînă să existe o pagină în care patru oameni din partide diferite, cu păreri diferite, să se înjure între ei. N-ar fi problemă, am mai văzut ceva similar pe vremea cînd, în aceeaşi pagină, Doru Buşcu îl înjura pe Ungureanu, iar Traian Ungureanu îl înjura pe Buşcu. Dar asta e deja altă discuţie, una în care nu vreau să intru chiar acum.

Odată cu transformarea Cotidianului în capră, Traian Ungureanu a reuşit să violeze inclusiv noţiunea de verticalitate a meseriei pe care spune că o practică de ani de zile. N-a făcut altceva decît să demonstreze că, de cînd publică doar comentarii, a uitat că jurnalistul nu are voie să fie părtinitor. Poate e de înţeles pentru cineva precum Adrian Năstase, care publică în Jurnalul Naţional, care are tot atîtea veleităţi de jurnalist pe cît are Ungureanu de instalator. Dar nu şi pentru un om care are vreo 20 de ani de presă în spate.

Problema este că, din punctul meu de vedere, Traian Ungureanu greşeşte înjurînd Cotidianul. Greşeşte nerealizînd că ceea ce face el nu are nici o legătură cu deontologia profesiei pe care a practicat-o. Greşeşte pentru că uită principiile elementare ale meseriei. Dacă ar mai fi avut oarecare reminiscenţe morale în ceea ce priveşte strict actul jurnalistic, n-ar fi reacţionat aşa. Poate că ar fi fost OK să înceteze colaborarea plătită şi să propună să scrie gratis, în orice altă calitate decît cea de comentator al ziarului. Poate ar fi fost OK să se retragă singur, pur şi simplu. Sau poate ar fi fost OK orice altă alegere, mai puţin cea de a înjura ziarul în care a lăudat atîţia ani un lider politic, în ciuda greşelilor atît de vizibile. Aşa, n-a făcut decît să devină un exemplu de decădere morală a jurnalistului.

2 comentarii

  1. TRU ma dezamageste pe zi ce trece. L-am ascultat cu placere la BBC.
    Treptat insa a devenit din ce in ce mai ‘subiectiv’ acum ajungand chiar ridicol.
    Asta dupa precedentul retragerii eleganate a lui Sever Voinescu:
    http://menaru.blogspot.com/2009/03/cine-are-dreptate-sever-voinescu-sau.html

  2. Tare bizar. Se tot spune in presa ca TRU e un bun jurnalist, dar in acealsi timp se spune ca nu repsecta deontologia de jurnalist. Pai in cazul asta nu e bun jurnalist. Bizarerie romaneasca, tipu e bun jurnalist, dar nu e bun jurnalist. Ba, cand nu respecti deontologia unei meserii inseamna ca nu esti bun ca meserias. Ca altfel de ce s-ar fi inventat deontologia meseriei daca nu serveste deloc meseriei respective?