Un bilet moca la un concert. Şi scandalul de după

think

Hai, că mă trezesc şi eu la spartul tîrgului, după concertul lui Roger Waters, să comentez despre biletele pe care le dau sponsorii. Biletele alea se numesc protocol. Aşa cum, de Crăciun, se trimite o felicitare, tot aşa un brand oferă un bilet, absolut de pomană, unui jurnalist sau, în cazul de faţă, unui blogger. Unde este, deci, problema? Chestia asta se cheamă PR pînă la urmă.

Şi, de obicei, se cheamă curtoazie, nu o condiţie pentru a scrie despre brand. Pentru că unii bloggeri au fost într-o campanie a brandului, alţii au venit la evenimente, au scris sau nu. Tot aşa, un brand trimite bilete la concerte şi felicitări de Crăciun şi colaboratorilor externi. De exemplu, într-o agenţie de media care cumpără publicitate pe TV. Sau la televiziuni sau la ziare, acolo unde au cumpărat reclamă. Sau unor jurnalişti. Poate fi considerat, la fel de bine, un semn de respect.

Scriu asta pentru că am văzut reacţii de genul “brandul e de vină” sau “agenţia e de vină.” Ce-are sula cu prefectura? Bilete la concerte se dau de ani de zile, nu începînd cu concertul lui Waters. Problema nu e nici la brand, nici la agenţie. Problema e la blogger.

Există două tipuri de concerte: alea pentru fani şi alea de bifat. Dacă eşti fan, te duci, cînţi, urli, fluieri, aplauzi. Scrii sau nu scrii, treaba ta. Dacă te duci să bifezi, mai ales dacă ai primit un bilet moca, taci din gură dacă nu ţi-a plăcut. Punct. “Eu m-am dus că prietena mea ţinea neapărat, eu nu rezonez cu artistul şi, mhm, m-am plictisit.” Cu ce-ţi ajută publicul să ştie că te-ai plictisit la concert, cu atît mai mult cu cît nu e genul tău de muzică? Mai ales cînd spui că nu-ţi place? Nu îţi faci ţie o problemă, arătînd că pierzi vremea cititorilor? Dacă spui că, în general, nu-ţi place, de ce ar crede cititorul că ai o părere cel puţin decentă? “A fost un necrolog muzical, am plecat la pauză.” Bravo ţie, ai irosit un bilet pe care puteai să-l dai unui fan. “Prea mult activism.

Newsflash! The Wall are acelaşi mesaj activist (newsflash!, împotriva războiului!, deci logic că soldaţii căzuţi sînt comemoraţi) încă din 1979, de cînd a fost lansat. Dacă Waters l-a adaptat, cumva, zilelor noastre, prin toate acele vizualuri, iar tu ai înţeles că e un necrolog, mai bine ai fi tăcut din gură. La fel, “nu mi-a plăcut că n-a fost adaptat acestui secol.” Replica asta mi se pare de-o ipocrizie crasă. Dacă ar fi venit Waters şi ar fi cîntat piesele de pe albumele sale solo, toată lumea ar fi fost dezamăgită. Şi asta din cauză că 99% dintre fanii lui Waters sînt fanii lui Waters-din-perioada-Pink-Floyd,-geniul-care-a-scris-The-Wall. Care The Wall, apropo, este opera lui, şi din care poate face ce vrea muşchiul lui în materie de show, concept de show şi aşa mai departe.

Mă aştept să se mai trezească nişte băieţi inteligenţi, acuşi, să spună că-s dezamăgiţi că Waters n-a cîntat Shine on you crazy diamond, care, apropo, e de pe Wish You Were Here. Atît ar mai lipsi.

Am bifat tot ce-a fost concert major în România (cu excepţia Rolling Stones, Madonna şi George Michael). Despre unele am scris, despre altele nu. La unele am fost pentru că ar fi fost păcat să ratez o trupă din istoria rock-ului, la altele nu m-am dus deloc. Am văzut Metallica, o trupă cu care-am crescut, şi n-am scris despre concert, chit c-a fost unul bun. Am fost la Rammstein, care-au făcut un show extraordinar, n-am scris nimic. Am văzut Megadeth, care nu se pupă cu gusturile mele, şi n-am scris, dar asta nu înseamnă că nu m-am bucurat că, vezi bine, i-am bifat.

La un concert nu te duci ca să ai subiect de blog, te duci ca să te bucuri de muzică. Te duci pentru experienţă. Cu atît mai mult cu cît ai primit un bilet gratis şi cu atît mai mult cu cît n-ai pierdut nici măcar un leu. Iar dacă te trezeşti să scrii că nu ţi-a plăcut şi să comentezi total pe lîngă subiect, cu atît mai mult cu cît nici măcar nu ţi-ai rupt cinci minute să afli cu ce se mănîncă, să dai măcar un Play pe YouTube, mai ales că n-ai nici o tangenţă cu artistul, întreabă-te de două ori înainte. Întreabă-te dacă merită să împuşti nişte trafic pentru două zile şi să te faci de rahat, adică să fii văzut drept un pişcotar prost, sau dacă e mai bine să îţi păstrezi imaginea intactă.

Ah, şi să nu uit: dacă, totuşi, te hotărăşti să te faci de rahat, lasă numele brandului în afara contextului. Brandul n-are nici o vină că ţi-a făcut o favoare şi a vrut să te bucuri de un moment extraordinar pentru un fan. În momentul în care îi scrii numele într-un articol în care te umpli de baftă tu pe tine, faci de rahat şi brandul, deşi n-are nici o vină. În plus, arăţi că nu ai nici o urmă de respect faţă de brand sau faţă de oamenii din spatele brandului şi că, apropo, nu meriţi respectul pe care brandul ţi l-a acordat în momentul în care ţi-a trimis invitaţia.

Şi, mai rău, faci de rahat toată breasla.

9 comentarii

  1. Aha, deci sa inteleg ca asta era cu atatia cocalari si printese pe la concert. Primisera oamenii bilet gratis….

  2. prea mult zgomot pentru un articol stupid si prea multe cerinte pentru un concert.

  3. Nu-s numai la noi d-ăştia. În ’99, m-am enervat la culme citindu-i recenzia unui “critic” la “Any Given Sunday”-ul lui Stone, film la a cărui premieră fusese invitat. Gagiul îşi începea – începea! – recenzia cu, citez aproximativ, “n-am rezistat mai mult de 15 minute şi-am ieşit din sală”, după care-şi continua recenzia pe ceva ce nu văzuse până la final! Mai ceva ca emisiunea-unicat despre fotbal a lui a.păunescu, unicat prin faptul că nu se prezenta nici măcar o singură imagine sau secvenţă din fotbalul analizat.

  4. @Oceanograful, cand te duci la un concert de genul asta, ar trebui sa stii cu ce se mananca. Pentru ca multe dintre ‘reactii’ au venit din partea unora care clar nu si-au facut temele. Daca nu-ti place artistul sau nu crezi ca te atrage mesajul, stai naibii acasa sau taci din gura :D

  5. Îţi spun eu, de la faţa locului, că am auzit două persoane dezamăgite de acelaşi lucru: Roger nu a cântat…”Wish You Were Here”. Aşa că nu-ţi face probleme, exista şi categoria asta pe-acolo.
    Trecând de asta, deşi articolul incriminat poate fi socotit lejer senil, am preferat să consider că asta este părerea omului. Na, nu este obligatoriu să se priceapă toată lumea la rock. Singura problemă este lipsa auto-controlului, acel control care să-ţi spună că uneori trebuie să nu te avânţi, pentru că te loveşti. În sfârşit, bine că a trecut, deja semăna a execuţie.

  6. @dojo cine stabileste “temele” ?. oare Roger Waters doreste sa vina la concert numai cei care i-au ascultat toate albumele ? toti cei care au participat la concert au dreptul la opinie.

  7. Daca tu ma inviti la un spectacol de opera de pilda (si eu probabil nu gust/nu am experienta cu genul asta de muzica), voi avea bunul simt sa incerc sa stiu ce-i cu ala. Exact pe ideea ca nu e un concert ‘mainstream’, deci nu e o insiruire de hituri pe care le canta un artist intr-un concert ‘obisnuit’.

    Albumul a fost lansat acum cateva decenii. Este un album-concept, nu este (zic din nou) o insiruire de hituri sau de piese disparate. Mesajul ala se cunoaste de atunci, o simpla citire a unui history pe Wikipedia iti spune ce are Waters cu ‘pomelnicul’ si intelegi la ce trebuie sa te astepti de la concert.

    Sa vii la concert si sa behai apoi ca nu ai auzit piesa x (dupa cum povesteste Bogdan), cand se cunoaste clar ca e un spectacol axat PE UN SINGUR ALBUM, sa te miri ca de ce baga ala liste de morti, ca de ce zice de asta si de aialalta, dovedeste pur si simplu ca, pe langa faptul ca esti zero barat cand e vorba de ceva muzica mai rasarita, nici macar nu ai avut un minim bun simt sa te informezi. Dupa cum ziceam pe bloaga, e ca si cand te duci la Carmina Burana si te oftici ca nu se canta in romaneste (sau chiar te oftici ca se canta).

    Is de acord sa comentezi ca nu ti-a placut ceva (desi este totusi un spectacol pus la punct de un om care STIE ce face), dar spune asta in cunostinta de cauza. Daca nu, taci macar din gura, nu te faci de rahat.

    Sa nu mai zic de comentariile despre organizare (imputata tot lui Waters, bietul de el), cand se stie clar ca un artist are treaba lui pe scena si restul evenimentului este organizat de altii. Nu e treaba artistului ca-s scumpe berile sau ca nu sunt destule bude.

    Avantajul unui asemenea concert este ca poti stii de la inceput cu ce se mananca. Daca e un artist cu care nu ai prea avut tangenta, dai un play pe youtube si vezi ce e pe acolo. Daca-i plictisitor, e clar ca nu ai ce sa cauti acolo. Dar, daca tot te duci, atunci macar leaga-te de chestii coerente, nu doar de faptul ca nu ai tu habar ce face gagiul ala :)

  8. bun raspuns. nu sunt convins ca un pic de wikipedia ar fi produs un articol mai bun. nu inteleg de ce este atat de important faptul ca nu si-a platit biletul.