Unde-i presa românească şi ce-aţi făcut cu ea?

Legătura mea cu media s-a rupt acum vreun an şi ceva, de cînd interesele mele s-au îndreptat spre comunicare şi marketing. Însă mă uit cu tristeţe la peisajul media actual şi mi se pare că presa românească se duce, încet şi sigur, dracului. Cel mai stabil trust de media acum vreo doi ani, Adevărul, se vinde. Viitorul grupului e un pic suspendat, încă nu se ştie dacă Burci cumpără sau nu, după ce Patriciu s-a spălat pe mîini şi i-a lăsat pe toţi la mila cui o vrea.

Realitatea s-a rupt în două. La cea veche, echipa s-a înjumătăţit, iar ghiocul nu arată vreun viitor strălucit. La cea nouă nu se uită nimeni. Tot printul din vechiul grup Realitatea e mort şi îngropat sau, în cel mai fericit caz, în moarte clinică – vezi fostul Money Express, transformat în Money Magazine, despre care nu se mai ştie ce tiraj sau ce vînzări are. Pentru Cotidianul, Business Standard sau alte titluri, se mai face, ocazional, în cîte-o cîrciumă, cîte-un parastas, ocazie cu care se văd foştii colegi, mai deapănă nişte anecdote din perioada de glorie, nişte bîrfe despre actualii angajatori. Trustul Ringier aproape că a dispărut.

La Intact, au dispărut alte titluri, a rămas doar un trust în care singura publicaţie decentă (adică n-are politică) e Income Magazine. Restul componentei de presă e doar o troacă politică pe la care se mai perindă vedetele TV care se supără că li se propune scăderea salariului de cîteva mii de euro pe la fostele locuri de muncă. Jurnalul Naţional este o imensă activitate de distrugere a mediului, prin folosirea iresponsabilă a hîrtiei de tipar.

Printul este aproape mort în România. Cel serios, adică, nu revistele glossy, care dispar şi ele, una după alta, la interval de cîteva luni, un an. Au mai rămas cîteva publicaţii din Grupul Pro/Mediafax, precum ZF. În rest, bate un vînt de pagubă peste tot.

Online-ul geme de copy/paste-uri. Internetul e plin de site-uri de ştiri ce concurează pe bani puţini. Nimeni nu angajează, iar unde se “eliberează” locuri, se fac, de fapt, disponibilizări. Nimeni nu pare să-şi permită jurnalism de calitate, aşa că ne scăldăm în bîrfe politice, pe care le mai săpunim cu nişte traduceri, apoi vindem totul către advertiser ambalat într-o hîrtie ieftină pe care scrie premium.

Extrem de trist. Deprimant, chiar.

3 comentarii

  1. vina trebuie cautata in management. acum 10 ani, ziarele explodau prin primirea de contracte banoase cu diferite institutii ale statului si toti o ducea bine mersi dar renuntau la investigatii, dezvaluiri etc pt ca deh – nu poti lovi in mana care te hraneste.

    au aparut Libertatea si Click care, din nisa de can-can, au devenit in prezent trend-setteri pt ca certurile, vedetele dezbracate si inventate si barfele vand si fac audienta.

    apoi trusturile au devenit aservite pe fata, devenind arma politica, si lansau acelasi continut anti-Basescu sau anti-guvernare care a cam devenit invechit. ziarele au uitat sa dea stiri normale si s-au aruncat direct in editoriale, pareri, analize, iar televiziunile de stiri abundau in senzationalisme comentate de aceleasi personaje plictisitoare. de exemplu, avem stiri externe doar cand sunt implicati romani – nimeni nu analizeaza pe indelete campania din SUA, macelurile din Orientul Mijlociu si Africa de Nord, deciziile politice si economice luate la Bruxelles (exemple luate la intamplare).

    revin cu asumarea vinei de catre management. prima grija a acestuia ar fi trebuit sa fie sustinerea independenta a ziarului prin fonduri provenite din vanzarea propriu-zisa si reclame normale.

    iar ideea cu cartea/DVD/enciclopedia a functionat pana la un punct. acum a venit prapadul. poate in viitor, ziarul si televiziunea de stiri va reveni cu ceva sanatos si constructiv

  2. După porcăriile pe care le-au făcut din primăvara de graţie 2006 încoace fără pauză alde Furnalul Naţional, Excrementul Zilei, Minciuna, Click şi Cancan, nu văd nimic trist sau deprimant, ci doar o dreaptă răsplată.

    ~Nautilus

  3. Acum presa e pentru altceva nu pentru ce era ea destinata inainte!!!