Ipocrizia Ungariei

Zilele trecute, au circulat nişte ştiri legate de nişte ONG-uri ungureşti care au primit finanţări din alte ţări, un soi de ActiveWatch sau GDS-uri româneşti. Unul dintre ele, finanţat de Norvegia, a aprins spiritele. Asta pentru că oengiştii funcţionau ca un soi de bancă, împrumutînd cu dobîndă bani altor ONG-uri şi, printre altele, fiind suspectaţi că finanţează partide politice.

money-rain

Ironia sorţii face că Ungaria s-a dus să se plîngă la UE, cumva pe principiul “ia uitaţi-vă la norvegieni, îşi bagă nasul în treaba noastră; ia să-şi ia banii şi să se care.” În acelaşi timp, ungurii sînt un pic ipocriţi, cîtă vreme guvernul de la Budapesta finanţează reţele întregi de ONG-uri din România, ONG-uri care, chipurile, protejează interesele maghiarilor din România, deşi, în esenţă, nu fac altceva decît să agite spiritele.

Motivaţia ungurilor, la UE, ar fi că finanţarea de către norvegieni înseamnă o “implicare nepermisă în politicile interne ale statului maghiar.” Ironic, nu? Să nu-ţi convină ca alţii să se bage în ciorba ta, dar tu să te bagi în ciorba altora. Partea cu adevărat haioasă e că UE s-a spălat pe mîini rapid şi i-a lăsat pe unguri să-şi bată capul singuri.

The European Commission says it is unable to interfere or comment on the Hungarian-led raids on NGOs in Budapest earlier this week because the NGOs are funded by Norway. “We can’t take any specific position regarding this specific case,” said commission spokesperson Cezary Lewanowicz.

E aproape adorabil modul în care ungurii, imediat ce se simt nedreptăţiţi sau ameninţaţi, doar pentru că nişte ONG-uri au primit finanţări de la un alt stat, s-au dus să se plîngă la mămica UE. Pe de altă parte, e o mare dovadă de nesimţire dacă ne gîndim că n-au nici o problemă ca ei să finanţeze ONG-uri din România, fără să le pese de consecinţe, ba chiar avînd tupeul să creadă că au tot dreptul.

O să ne distrăm mai ales în momentul în care statul român va începe, la rîndu-i, să ia la rost ONG-urile cu finanţări din Ungaria. Aş putea paria că, în ipocrizia guvernului de la Budapesta, se vor duce, iarăşi, să se plîngă la UE, pe motiv că statul român are tupeul să-şi rezolve politicile interne fără a lăsa statul maghiar să se implice acolo unde nu-i fierbe ciorba.

(foto: Shutterstock)

5 comentarii

  1. Arthur Koestler (evreu maghiar): „A fi ungur este o nevroză colectivă”.

    Nici noi nu sîntem departe, doar că nevroza noastră e mai puțin coerentă. Deh ! Ca între vecini.

  2. Bine ca le aratam d-lor vecini, fatete mai putin placute lor. Unii dintre noi(romanii) i-am inzorzonat cu merite si calitati morale care doar in cartile de povesti mai exista.Nu sunt straini(ungurii) de perversitate,cinism,lipsa de loialitate(de care fac atata caz) .Sau folosit de nobletea poporului Roman pe care la un moment dat l-a considerat PROST.Sa ma ierte prietenii maghiari care sunt multi si pe care ii stimez .

  3. Dacă n-ai fi fost orbit de ură când ai scris articolul, ai fi observat o diferenţă de nuanţă, un detaliu care face diferenţa. De exemplu România ar avea tot dreptul moral (şi chiar obligaţia) de a finanţa ONG-uri ale românilor din Timoc. Sau Basarabia. În schimb altfel ar sta lucrurile dacă Rusia sau China ar începe să finanţeze ONG-uri acolo. Ar fi evident că au un interes ascuns să o facă. La fel ca norvegienii care finanţează ONG-uri într-o ţară în care nu există minorităţi de naţionalitate norvegiană.

    Nu vreau să spun că este neapărat o problemă când o ţară străină finanţează organizaţii de oriunde altundeva, dar este important să fie transparenţă. În timp ce o ţară care sprijină membrii ai propriei etnii cel mai adesea nu doreşte decât să ajute la supravieţuirea lor culturală (România în Timoc, Serbia în România, Ungaria în România, România în Ungaria etc), în acelaşi timp când o ţară sprijină comunităţi complet străine ei, evident urmăreşte ceva. Să schimbe ceva, nu să prezerve ceva. Nici acest lucru nu este neapărat rău în sine (vezi activitatea Soros în România), dar transparenţa este importantă pentru a înlătura suspiciunile privind scopurile urmărite.

    • @Sakura: nu am scris cu ură, că nu am nimic cu maghiarii, din România sau de altundeva, ci cu o oarecare înverşunare împotriva stilului ăsta politic, stupid, al unor conducători. E genul ăla de naţionalism stupid pe care-l practică inclusiv PSD în România. Da, poţi să spui că m-a orbit ura împotriva politicilor idioate, dar nu împotriva unei naţii întregi.

  4. Ok, ideea era că ţi-a scăpat un detaliu. În Ungaria multe ONG-uri sunt finanţate din străinătate, ca şi în România de altfel. Faptul că doar o sursă anume de finanţare a stârnit îngrijorare, mă face să cred că există un motiv pentru acest lucru, probabil unul care nu poate fi făcut public. Să nu uităm că preşedintele unei ţări primeşte rapoarte din partea serviciilor şi de regulă ştie mai multe decât noi.

    Acum câţiva ani Orban a stârnit îngrijorare privind limitarea libertăţii presei. Îngrijorări care s-au dovedit nefondate după câte ştiu. Tot ce a făcut omul a fost să împiedice apariţia în Ungaria a unei prese de tip Antena3. Nu cred că de data asta ar fi altfel.