User generated content: acum zece ani şi acum

New York Times a publicat pe prima pagină, zilele astea, nouă fotografii de pe Instagram cu zăpada picată în New York. Mă rog, e impropriu spus zăpadă, e The Day After Tomorrow acolo. Poynter, una dintre cele mai importante organizaţii media din SUA care se ocupă mai ales cu formarea jurnaliştilor, publică un articol despre evenimentul istoric.

ugc

Eveniment istoric egal publicarea unor fotografii de pe Instagram. Practic, publicarea de user generated content. Chestie care-mi aminteşte de o serie de situaţii de acum vreo zece ani, când eram în presa locală, şi care mă fac să mă gândesc la cât de diferite sunt înţelesurile sintagmei “user generated content.”

Acum zece-unşpe ani, conţinutul generat de utilizatori (sau, în fine, de cititori) consta în informaţiile cu care oamenii veneau la redacţie. De exemplu, într-o bună zi, un şofer din celălalt capăt al ţării a intrat în redacţie şi a vrut să vorbească cu un reporter. Şeful m-a trimis pe mine. Omul mi-a dat material destul ca să scriu un articol despre nesimţirea angajaţilor ANAF, care n-au chef de muncă şi, chiar dacă au program la casierie, freacă duda câte 40 minute cu fiecare client, pictând cifrele pe chitanţe.

Altădată, au bătut la uşa redacţiei nişte femei care lucrau într-o făbricuţă de textile pentru un patron italian şi care nu mai fuseseră plătite de vreo patru luni. Altcineva a venit cu catastiful cu încasări din donaţii şi strângere de fonduri cu ajutorul voluntarilor (din uşă în uşă) ale unui ONG pentru persoanele cu handicap şi cu bilanţul contabil în care arăta că şeful asociaţiei, un individ care se folosea de propriul handicap, fura de rupea.

Şi ăsta este, până la urmă, conţinut generat de utilizatori. Oamenii vin cu sesizările şi cu declaraţiile, tu le verifici şi scrii ştirea. E drept, ideea de UGC s-a extins ulterior datei apariţiei termenului, acum orice brand poate avea conţinut generat de utilizatori, dar s-a şi limitat strict la online, deşi conceptul exista şi înainte, doar că se numea “surse.”

Raportat strict la România, în ziua de azi, user generated content nu mai e o ştire generată de o sursă credibilă, ci e o poză sau o informaţie luate de pe net şi publicate, verificate sau nu, cu  sau – dar mai ales – fără acceptul autorului. E adevărat, internetul a uşurat semnificativ munca reporterilor. Pe de altă parte, dacă ne gândim că citim ştiri în care aportul redactorului e paragraful introductiv şi titlul, căci restul e copy/paste…

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.