“va gasesc eu…”

In tren nu se fumeaza. Ai aruncat ultima tigara in Bucuresti, sub tren, stiind ca doua ore n-o sa mai pupi tutun. Pe drum suni. Nu ti se raspunde, dar iti zici ca rezolvi la fata locului. Ai o zi si-o noapte inainte si singura si cea mai mare grija ramine noaptea. O fi caldut afara, dar in Sinaia n-o fi noaptea la fel de calda ca-n Bucuresti. Si totusi, ai o noapte inainte.

Cobori din tren si iti aprinzi tigara. Te uiti in jur si nu-ti vine a crede. Muntele nu se vede prea bine, dar padurea din jur ti se pare fantastica. Deh, e prima oara cind ajungi la munte si n-ai mai vazut de multi ani asemenea copaci. Cam de pe vremea cind erai intr-a patra si ai mers cu clasa in excursie la Soveja. Dar ce griji aveai tu la vremea aia? Si chiar asa, ce griji ai tu acum, la vremea asta? O casa, un venit stabil, job, iubita… si cazarea pe noaptea asta, ca habar n-ai unde o sa dormi.

Cazare? ne intreaba o tanti imediat ce iesim la prima linie. Ne uitam unul la altul, ne zimbim, ridicam din umeri… Avem o rezervare de joi. E drept ca n-a raspuns la telefon pentru confirmare… Stiti, am o camera chiar in centru, e sapte sute pe noapte, foarte frumoasa, in spatele hotelului X, tot ce trebuie…, incearca sa ne “corupa” femeia. In fond, ce-avem de pierdut? Sint doua sute in plus, da’ am iesit mai ieftin cu trenul. Cu bilet intreg.

***

Bucuresti, Gara de Nord, Ora 9. Inca jumatate de ora pina la tren. Bilet sau nas? Nasu’, ca-i mai sfint! Un dus intors, doua persoane, un milion… cam scump! E InterCity? Asa… si? Hai c-o merge!
Cinci mii intrarea pe peron!
Scoate zece din buzunar si ii intinde. Asteapta sa ni se dea biletele de trecere.
Uite, avem bilet intreg, imi zice. Si-acum imi afiseaza privirea aia jucausa…

***

Sapte sute… Noi ne gindisem la cinci. S-apoi, rezervarea noastra era pe cinci, nu pe sapte. Si tot prin centru. E plina Sinaia, copii, e plina ochi. Au venit saptamina asta in prostie, e plin ochi. N-ai unde sa arunci un ac. Cu toate astea, rezervarea noastra… Da’ nu-i nimic, va gasesc eu… Am o camera fix in centru, foarte frumoasa, nu e luxul de pe lume, da’ e foarte bine, are de toate, tot ce ii trebuie, ca nu, nu poate sa fie ca la hotel, da’ are de toate, e numa’ buna... Rezervarea noastra n-am apucat s-o mai confirmam. Eh, s-apoi am iesit bine la tren, cu bilet intreg… Hai c-ar merge.

Hai sa vedem. Haide. Iesim din gara si tanti scoate mobilul. Auzi, tu… Camera aia la ce ora se elibereaza? Aha… Da, da, am inteles, deci au mai prelungit o noapte? Aha, aha… Bine, bine, nu-i nimic. Eh, uite cum se duse camera din buricul tirgului. Hai, veniti cu mine, uite, pe aici! Mai am eu vreo doua camere, astea erau de rezerva. Va gasesc eu, va gasesc eu imediat! Tanti isi ia meseria de intermediar in serios. Initial, credeam ca-i ca la mare. Cobori din tren in Constanta si te intreaba omul: o camera, ceva? Si te ia la el acasa si iti arata camera si, daca iti convine, ramii. Daca nu, nu. Eh, nu peste tot se poarta intermediarii. Sapte sute zici, nu? Hai c-o merge. Ce mi-e cu, ce mi-e fara banii astia. Tot un drac. Doar am venit cu bilet intreg.

Nimerim o camera undeva, pe linga centru. Sapte sute. Baie linga, bucatarie alaturi. Daca vreti sa va faceti o cafea, ceva… Deh, e plina Sinaia. 1 decembrie, trei zile libere, tot romanul merge la munte. Ca de unu-mai-muncitoresc la mare. Vineri, simbata, duminica… deja e bine. Tanti isi ia dreptul si pleaca. Oare la citi le-o fi gasit camere in ultimele zile? Noi sintem doi si-am vrut una, daramite cei care-au venit in grup si-or mai fi venit si pentru schi sau dat cu placa?

Adevarul e ca tre’ sa fie si asta o afacere. N-om fi primul cuplu pe ziua de azi aterizati in Sinaia. S-apoi e doar unspe jumate, iar trenuri tot vin. Si e simbata. Vineri, prima zi libera, cine stie pe citi o fi cazat? Numa’ zece sa fi prins, la doua sute partea ei… Numa’ de bine. Doua milioane intr-o zi. Cu ce mai scoate simbata, iar daca-si mai da silinta si duminica un pic… deja venitul meu lunar e depasit de ea numai in weekend-uri. Mai ca m-as muta si eu in Sinaia.

***

Duminica, ora 15.45, Bucuresti. Scot pachetul din buzunar si imi aprind o tigara. Azi am fumat doua toata ziua. Mai fumez una. Si inca una. Parca le-as suda. Ieri am fumat, cred, opt toata ziua. Doua in Bucuresti – una la iesirea din casa, una la urcarea in tren – si vreo sase in Sinaia. Una la coborit din tren, una pe drum, doua la masa, una in drum spre casa in care am fost cazati si una in miez de noapte, afara, cind nu puteam sa dorm de prea multa caldura. Vreo cinci dintre ele le-am fumat pe jumate, n-am putut sa trag din ele pina la capat. Aerul de munte iti omoara plaminii cind vine vorba de tutun.
– Acum recuperez. Se vede treaba ca ne-am intors in tirg, ii zic. Trei tigari dintr-un foc. Si stai sa vezi ce urmeaza pin’ diseara… Mai bine m-as muta la munte, m-as lasa de tutun.

Se serveste cu o tigara din pachetul meu si imi zimbeste. Stie.

12 comentarii

  1. frumossss la munte …. :)

  2. Ai mai fi putut scrie inca multe pagini…fara a termina de povestit, iar altii fara a se satura de citit :)

  3. Faza cu fumatul…e ca ar fi bine sa le lasi. Cui foloseste?

  4. Ce cunoscut suna… :) Bine macar ca v-ati dus in loc civilizat unde se vand tigari. Am ajuns eu la o cabana in piatra craiului unde NU se vand tigari. Sa vezi acolo trei zile de chin… :D

  5. mariuss: probabil m-as fi lasat de fumat daca as fi stat o saptamina acolo.

  6. lasa-te, bai, de fumat. daca s-a lasat vidalul, de la aproape 3 pachete pe zi…! aplica metoda cu pufaituri, si-ntr-o luna-ti trece. nu te baza pe ideea ca ai tot timpul sa te lasi, ca n-ai.

  7. Care e metoda cu pufaituri? Poate ma ajuta si pe mine :D

  8. marius: relativ simplu – in loc sa fumezi, pufai tigarile. cum a facut vidalu’ :)). in fine, eu nu prea cred ca o sa ma pot lasa asa usor, avind in vedere ca in jurul meu sint atitia fumatori. da’ cine stie?

  9. subi: si-n jurul meu foiesc, stai linistit!
    mariuss: am pufait si cinci pachete, in primele zile, fiindca organismul voia nicotina si nu mai intra destula, din cauza ca nu mai trageam in piept. pe urma, catinel, a inceput sa nu mai vrea, si pufaiala s-a redus de la sine. crede-ma ca n-am suferit deloc. nu m-am dat cu capul de pereti, nu m-am abtinut de la pufait ca sa scurtez fortat procesul. acum mai pufai cite una cind imi aduc aminte – in general, cind beau cite o cafea. hai bafta!

  10. (am uitat sa completez o chestie care nu inceteaza a ma uimi si pe mine: astia din jur care fumeaza, departe de a ma tenta, ma enerveaza rau, ca nu le mai suport fumul de la tigari… :))

  11. Zici ca-i “de pe vremuri” povestea asta. Poveste “a la Marin Preda”. Ia ca ma duc si eu la munte!!
    Zboara timpul prea repede aicea.

  12. gew: multam de comparatie, ma simt flatat. dar nu, nu ma ridic nici la… 1% din valoarea lui Preda :)