“Viața mea în Anglia, povestită de altcineva”

Mă rog, “viața de emigrant” ar fi un titlu mai bun, că trebuie neapărat să dau link către textul ăsta despre cum e să trăieși în Londra și în Geneva. Partea legată de Anglia e descrisă – cu mult umor – aproape perfect. Iar “u orite mate” este dumnezeu. Nici măcar “gen” la final de propoziție, în România, nu m-a scos din sărite mai multe decât “you alright” în Anglia.

Textul l-am găsit via Cetin, care a scris la rândul lui un articol la care-am râs ca prostul. Într-o zi, o să povestesc și eu pe-aici cum se chinuie proprietara de jumate de an să schimbe gresia în una dintre băile apartamentului în care locuiesc și tot ce primește e “orite mate“.

Bine, eu nu sunt la fel de amuzant ca Cetin sau ca omul ăla, dar am în vedere subiectul ăsta pentru că e parte din cultura britanică și, implicit, din cultura de imigrant. Ce-i drept, eu nici n-am trecut prin ce-a trecut cuplul ăla, a fost mult mai simplu, dar rezonez cu aproximativ 70% din ce-a scris. Vedeți textele alea, am râs cu lacrimi.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

1 comentariu

  1. Alex, multumesc pentru distribuire. Sa fiu sincer, ce m-a inspirat a fost un articol al tau din aprilie 2018: emigrare asteptari vs realitate. Il citeam si imi alina sufletul, dupa care mi-am spus ca are nevoie de o continuare, dar una mai relaxata, de duminica, sa ne mai destindem si noi astia care dam de toate problemele practice ale strainatatii.

    Mi-a placut si paragraful asta.
    “[F]or a regular informed middle-class Romanian immigrant, there isn’t such a big difference when it comes to staying in the country or moving abroad. The Romanian politics will annoy you just the same, and the news will follow you everywhere you go. You’ll just not have as much time on your hands to think about it. That’s basically the first lesson you learn when you move: you can leave the country, but the country refuses to leave you.”

    Mersi!
    Dan
    tac tac tac tac