Video nu-i ca textu’. Viitorul conţinutului video în publishingul online

Am citit nişte articole pe subiect şi concluzia mea ar fi asta: conţinutul video nu are un viitor mai strălucit decît textul în publishingul online, dacă ar fi să vorbim de conţinut creat exclusiv pentru online. E drept, eu văd lucrurile mai mult în termeni de ceea ce mă interesează pe mine: ştiri, analize, comentarii etc., şi nu de entertainment, care e poveste separată şi care produce suficient de bine. Mă refer strict la conţinutul pentru site-uri de ştiri, pentru bloguri etc.

Video are cîteva păcate capitale, pe care nu ai cum să le ierţi prea curînd. De asta, cînd aud de video blogging, aud şi oftatul dezamăgit al publicului din sitcomuri: Uuuuuh. Pe de o parte, conţinutul video e ca Twitter: tre’ sa fii scurt, la obiect, să nu plictiseşti. Diferenţa dintre Twitter şi video e că pe Twitter pierzi două minute să rescrii de 20 de ori o frază, în timp ce pentru video, pierzi… adunaţi fiecare dublă, fiecare replay, fiecare editare şamd. În text, poţi exprima o idee coerent în 500 de cuvinte, iar cititorul o digeră în 40-50 de secunde, dacă-i scrisă pe înţelesul lui. Aceleaşi 500 de cuvinte intră în vreo două-trei minute de video, iar ca să le urmăreşti cap-coadă, îţi trebuie multă atenţie, răbdare şi mult timp.

Mi-am dat seama că, de fapt, ce mă enervează pe mine la vlogging e lipsa posibilităţii de “scroll“. Da, pot să dau click la jumătatea clipului, dar nu ştiu ce-a zis omul pînă atunci şi risc să pierd ideea. În text, e mai uşor să urmăreşti cuvinte cheie, îţi mai sar în ochi nişte expresii, poţi citi pe diagonală. Nu poţi face asta în video. Plus, nu te poţi uita la un clip fără căşti, dacă eşti la muncă, locul unde cei mai mulţi petrec mai mult de jumătate din timpul în care nu dorm.

Eh, punînd toate astea cap la cap, singura posibilitate decentă de a monetiza conţinutul video e clipul de 15 secunde de la început şi AdSense-ul de pe video (mă rog, şi sisteme similare de overlaying), deci nici modele nu sînt suficiente pentru a justifica o eventuală investiţie serioasă în aşa ceva.

Prin urmare, ca să scurtăm, video prinde dacă are pînă-ntr-un minut, dacă e… entertaining şi numai dacă poate explica mai simplu şi mai repede ceea ce poţi oferi în scris. Plus, mănîncă mult timp, deci te “ajută” să pierzi nişte bani (plătit oameni să creeze text, plătit oameni să citească textul scris, plătit oameni să editeze clipurile, revăzut clipuri etc. – asta dacă nu poţi să le faci singur sau dacă vrei să faci un business din asta).

Personal, mi se pare mult mai greu, iar riscul de a investi în video – dacă nu-i film – e mult mai mare. De aia nu văd un viitor extraordinar video bloggingului. Cine se va apuca de aşa ceva la nivel profi, se va lăsa, probabil, repede. Nu vreau să fiu ăla pesimist, dar nu-i dau şansele alea heirupiste şi entuziaste ale celor care spun că va rupe. Exemple de eşecuri avem destule.

PS: Da, titlul urmează principiul “Iarna nu-i ca vara.”

10 comentarii

  1. La asta mă gândeam și eu, pentru că, n-ai ce face, video-ul ține de a treia coordonată – timp. Mă întreb ce șansă vor avea televiziunile on-line.

    • @mihai: hm, depinde ce tip de televiziuni. Alea de ştiri, pentru cineva care vrea să fie la curent cu noutăţile, cred că ar merge, că le ţii pe fundal şi aia e. Deşi, dacă mă gîndesc mai bine… E de văzut, totuşi.

  2. cu toate astea, vlogging-ul combinat cu continutul bazat pe text ar putea da rezultate foarte mari. doar video … eu nu vad un viitor stralucit (pentru ca la inceput va fi ceva nou pentru multi, vezi gaben; apoi … lumea se va plictisi – aceeasi persoana, acelasi glume …)

  3. Cateodata video-ul e singurul lucru care imi da nuanta unor minute petrecute in alta parte a lumii insa atunci cand le accesez sunt capabil sa vad lucruri cu mult in afara scrisului… Sa zic ca nu mi-am pierdut 40 de minute din viata… Pe la minutul 9:09 din video-ul asta o sa intelegi ceva mai mult :) …
    Stiu e pe langa subiect insa nici tu n-ai corectat la Tudorel imitatorul “din Constanta” :)

    • @Adinel: ba da, am corectat. Nu cînd am lăsat comentariul, că scriam de pe telefon, ci seara, tîrziu.
      Legat de subiect, nu la genul ăla de video mă refeream.

  4. damn cache! :| scuze
    Stiu ca nu la genul ala de video nu te referi ci la genul asta de video < – Personal ma omoara sunetul lopetii scrijelite pe asfalt! :)) restul fiind chiar ok.

  5. Eu cred ca si video blogging-ul are piata lui.
    Inchipuie-ti urmatoarele situatii:
    – Esti in masina si vrei sa stii ce a mai zis x pe blog? Nu o sa iti muti privirea de la drum la laptop sau smartphone ca sa vezi ce a mai scris, dar poti sa ii dai drumul la video si sa asculti ce a zis.
    – Ai de facut o munca de rutina la calculator, care nu necesita multa atentie dar care necesita totusi sa stai cu ochii doar in acel document. Poti foarte bine sa si asculti in timpul acela, fara sa trebuiasca sa dai mereu switch intre blog si ce trebuie sa faci.
    – Mergi pe jos si trebuie sa fi atent pe unde mergi. In timpul acela poti asculta si ce a mai zis x pe blog.
    In concluzie, video-blogingul are si el targetul lui, se adreseaza celor care nu isi pot concentra toata atentia doar asupra blogului. Este un domeniu complementar al blogurilor, la fel cum radio-ul este complementar televiziunii sau audiobook-urile sunt complementare cartilor.
    Avantajul e ca fiind inca un domeniu virgin te poti impune mult mai usor. Dezavantajul e ca iti trebuie un aspect placut, o voce placuta si nu trebuie sa te pierzi in fata camerei. Nu e de ajuns doar sa citesti un text de pe foaie.

    • @Dan: 1. cred că e încă un pic prea scumpă banda de net mobil ca să asculţi în maşină ce zice x sau y pe blog.
      2. e mai simplu să te uiţi pe diagonală pe un text
      3. nu toată lumea umblă cu căştile la el, plus că telefonul e suficient de mic ca să vezi pe unde calci.
      Revenind, public există, dar cine are timp să se uite la clipuri, probabil are prea mult timp liber, deci nu produce destui bani ca să cumpere ce ar putea vinde potenţialii advertiseri. Zic şi eu…

  6. @Dan: In toate exemplele tale, chestia aia se cheama podcast. De ce iti mai trebuie si video daca oricum doar asculti? (Iar aia cu ascultatul la munca… am incercat, nu functioneaza. Nu pot sa fiu atenta si la treaba, si la ce vorbeste cineva.)

    In rest… ma intreb de multa vreme cine exact e publicul asta tinta pentru videobloguri, ca mie nu mi se pare deloc interesant sa ma uit la un Gigi cum povesteste ceva. Dupa cum zice si Alex, cititul e de 10 ori mai rapid si pot sa imi dau seama in 3 secunde daca textul e interesant sau nu. In afara de cazul in care videobloggerul cu pricina arata foarte misto (gen gagica asta, care vorbeste despre WoW si la care m-am uitat numai pt ca are par roz si decoltee mari: http://www.youtube.com/user/TradeChat/)… care e avantajul fata de un podcast?

  7. Diferenta majora e ca videobligging-ul poti sa-l faci intr-un timp mort in care nu ai putea sa scri text. Legat de duble/editari s.a.m.d. nu cred ca trebuie sa iti faci vreo problema deoarece dupa un timp nu mai ai nevoie de nicio dubla, toate ies bine la prima flmare.
    Am observat ca vblog-ul poate prinde, cel mai bun exemplu de la noi este Gaben, caruia ii urmaresc cu placere video-urile in timp ce-mi vad linistit de treaba mea.