Viitorul televiziunii (tradiţionale şi online) – conţinut versus mediu de distribuţie

Am rămas dator, după RoNewMedia, cu un articol despre conţinutul video online şi viitorul televiziunii. De ce le-am legat? Pentru că, undeva în viitor, cele două se întrepătrund. Trăim, totuşi, într-o perioadă în care internetul este mai ieftin decît un abonament la cablu, în care se pune un tot mai pronunţat accent pe digitalizare şi în care producem tot mai mult conţinut video. La care adăugăm tehnologia tot mai diversă ce ne oferă acces la atîtea milioane de ore de înregistrări.

A durat ceva mai mult pînă să scriu articolul ăsta pentru că am aşteptat să-mi fac o părere despre Apple TV-ul pe care încă-l mai am, pentru cîteva zile, în casă. Ce legătură are cu televiziunea în afară de abrevierea din nume? Păi, are, pentru că viitorul televiziunii este într-un setbox precum Apple TV. Sau, de ce nu?, într-un televizor ce încorporează capabilităţile unui AppleTV. Şi aici, desigur, pot aminti de Samsung Smart TV. Diferenţa dintre cele două, totuşi, ţine de uzabilitate şi de features.

Televiziunea online de pe televizor

O să încerc să rezum ideea televiziunii online într-o singură idee: viitorul este într-o singură telecomandă. Am, acasă, în momentul de faţă, trei telecomenzi: pe cea de la TV, pe care-o folosesc, în 99% din timp, pentru volum, în 1% din timp pentru input (schimbat între AV1 – setboxul RDS – şi HDMI1 – Apple TV – sau USB), telecomanda de la Humax-ul de la RDS, receiver de digital care mi-a fost băgat pe gît, că altfel n-aş fi putut să mă uit la HBO, şi telecomanda de la Apple TV. E destul de complicat cu două, că aproape tot timpul trebuie să cauţi pe sub canapea o telecomandă – de obicei, fix pe cea care-ţi trebuie.

În general, gîndirea omului, în raport cu tehnologia, este următoarea: un gadget trebuie să aibă cît mai multe funcţii şi trebuie să fie cît mai uşor de folosit. De regulă, aici vorbim despre o contradicţie. Nu poţi să ai maximum de features şi maximum de uzabilitate în acelaşi timp. Mă uitam la Samsung Smart TV, e tot ceea ce-ţi poţi dori de la un televizor: motion control, game center, aplicaţii, browser, webcam, se conectează la wireless. Dacă-i instalezi aplicaţia potrivită, calcă şi-ţi şi găteşte italienească. Doar că, în 95% din timp, televizorul ăla va fi folosit pe post de… televizor: să te uiţi la ştiri, la filme etc.

Şi aici intervine Apple TV, care nu face de mîncare însă îţi oferă ceea ce ar trebui să ofere un televizor: conţinut video. Dacă Apple va lansa vreodată un iTV, cu siguranţă va fi un televizor care va face ceea ce ştie să facă Apple TV, la care vor adăuga şi funcţia firească de televizor – de preluare a semnalului de pe cablu. Sau, în funcţie de piaţa targetată, va avea o aplicaţie de “Cablu TV”, pe care s-o foloseşti în acelaşi mod în care e folosit, în momentul de faţă, receiverul de semnal digital.

Problema obişnuinţei de consum

Televiziunea online, aşa cum ne-o imaginăm noi, în momentul de faţă, este definită de un player video pe un site, ce rulează un program de emisiuni, clipuri, live-uri, în funcţie de un playlist prestabilit. Doar că asta e o utopie. Diferenţa dintre televizor şi calculator este că primul e caracterizat prin cuvinte cheie precum comoditate, relaxare, timp liber, pe cînd calculatorul este asociat, de cele mai multe ori, cu lucru sau cu browsing. Nu va sta nimeni să se uite în playerul unui site – ceea ce înseamnă că ideea de vînzare a unor spoturi publicitare video pică – atunci cînd are atîtea altele de făcut.

Televiziunea rămîne, astfel, pentru televizor. Nici măcar pentru tablete, care se definesc prin aceeaşi comoditate, dar şi prin utilitate, distracţie şi, cel mai important, mobilitate. Or, dacă eşti acasă şi vrei să urmăreşti ceva pe tabletă, nu va fi o televiziune, ci un clip de pe YouTube sau Vimeo, poate, cel mult, un film. Şi totuşi, tableta are un ecran prea mic pentru a-l folosi pentru un film pe care, la fel de bine, poţi să-l vezi pe un ecran decent. Video pe telefon sau tabletă este pentru mijloacele de transport în comun, cînd ai un strop de timp liber în care să-ţi vezi episoadele preferate.

Problema drepturilor de retransmisie online

Pe principiul “iarna nu-i ca vara,” televiziunea online nu va fi definită prin “televiziune care emite exclusiv online”, ci “mediu de distribuţie a programelor TV.” Pentru că acolo e viitorul. Aplicaţii precum Seenow sau medii de distribuţie precum Voyo, proaspăt intrat pe Smart TV-urile Samsung, vor fi noile companii de cablu. Dacă Voyo.ro pune accent, în principal, pe programele trustului şi pe conţinut video pe care-l vinde pe modelul Netflix (abonament lunar pentru all-you-can-watch, dar şi pay-per-view), Seenow are o opţiune de “cablu TV.” Pune la dispoziţie 26 de posturi pe care le poţi urmări şi prin aplicaţia de mobil sau tabletă, şi pe calculator, contra 1,59 euro lunar.

Problema e că din lista respectivă lipsesc posturile esenţiale, precum ProTV sau Antena 1. De ce? Pentru că posturile respective nu au drepturi de distribuţie online pentru mare parte din conţinutul difuzat. De exemplu, cine urmăreşte live, online, posturile respective, remarcă, uneori, că în loc de program, e un blank – ecran negru. De regulă, în timpul difuzării unor filme. Prin urmare, un serviciu de “cablu online” precum cel al Seenow nu poate prelua un post TV fără drepturi de distribuţie. De aceea, nici nu există alte servicii de “cablu online” în afară de Dolce Interactiv, al Romtelecom, ce funcţionează mai degrabă în regim de IPTV cu circuit închis (ceea ce-l clasifică, dac-am priceput eu bine, în categoria serviciilor de cablu, cîtă vreme e disponibil doar pe IP-urile providerului.)

Online-ul, mediu de distribuţie pentru televiziune

Internetul va deveni, încet, încet, mediul principal de distribuţie pentru televiziuni. Noile companii de cablu vor fi serviciile de streaming online. Pentru o companie ca Romtelecom Dolce, RDS sau UPC, abonamentele nu vor mai fi neapărat pentru cablu, cît pentru streaming. Să nu vă miraţi dacă, peste cinci-şase ani, veţi avea abonament de internet de la RDS şi abonament de streaming de la Dolce, pentru că va fi mai ieftin sau pentru că oferă un pachet mai bun de canale pentru aceiaşi bani.

Personal, văd concurenţa pe servicii integrate, precum cele de tip triple-pay de acum, mai degrabă pe preţuri de pachete de internet + telefonie + video-on-demand (televiziune + home cinema de tip all-you-can-watch, precum Netflix, şi/sau pay-per-view, precum iTunes.) Din punctul meu de vedere, abonamentele pentru televiziune se vor împărţi în pachete de servicii şi în pachete personalizate. Primele sînt cele actuale, în timp ce pachetele personalizate vor fi pentru alde mine, care plăteşte pentru 100 de posturi TV, dar nu se uită la mai mult de 20. Asta înseamnă posibilitatea de a-ţi selecta o listă de posturi şi de a plăti doar pentru ele.

Fireşte, cablul…

Dincolo de discuţiile despre evoluţia tehnologică, vorbim despre comoditate şi despre uzabilitate. Revin la exemplul Apple şi spun că, dacă Apple va lansa un iTV, cu siguranţă va avea aceleaşi aplicaţii de acum (serviciile iTunes, Netflix, WSJ, Vimeo etc.), dar şi posibilitatea de a-ţi instala aplicaţii de streaming precum Seenow sau Voyo, care, printre altele, stimulează concurenţa pe o piaţă a distribuitorilor de conţinut video, oferă posibilitatea de a înlocui telecomenzile cu telefonul mobil (Remote pe iPhone, AirPlay etc.). Într-un fel sau altul, modelele de distribuţie se schimbă.

Cablul va mai fi acolo multă vreme. Vorba românului, “nu mor caii cînd vor cîinii,” companiile de cablu vor ţine la propriul profit, multe case vor avea, în continuare, kilometri de cabluri prin ferestre şi pe sub covoare, penetrarea internetului va creşte, dar asta nu înseamnă că şi banda va fi suficientă (că la ţară nu trebuie să aibă televiziune online, e bun şi digital prin receiver). Asta nu înseamnă că nu vom vedea, precum în Spania, operatori telecom intrînd pe piaţa asta (în Spania, Orange are serviciu de cablu; în România, Seenow are un parteneriat cu Vodafone – trafic gratuit pentru conţinutul video descărcat prin aplicaţia lor.)

Dacă în 2012 nu vine sfîrşitul lumii, nu pot să spun decît atît: o să fie bine.

4 comentarii

  1. Din articol un neavizat nu intelege nimic. In primul rand nu ai explicat prin ce se deosebeste si prin ce se aseamana Apple Tv. si Smart Tv. Im al doilea rand nu a-ti specificat prin ce se deosebeste un receptor Tv de cele doua. Un Tv are un tuner prin care poate receptiona semnale Tv transmise terestru sau prin cablu. Pentru a receptiona programe transmise din satelit este nevoie de un receptor special care este prevazut cu un tuner pentru benzi superioare de frecventa. Sunt si receptoare Tv cu un tuner universal care poate receptiona atat benzile de frecventa terestre + CATV cat si benzile de frecventa pentru emisiunile Tv transmise prin satelit In legatura cu PC-urile si aici exista Computere prevazute cu Tv.tunere atat terestru cat si satelit
    o alt optiune este televiziunea digitala terestra DVB-T, (in prezent transmisiile sunt analogice) care deja a fost implementata in cateva tari euroropene. Pe langa alte avantaje (free to air si calitate) televiziunea digitala terestra permite ca pe frecventa purtatoare alocata unui canal Tv pot fi transmise simultan mai multe programe, in consecinta se economiseste spectrul de frecventa. Problema Televiziunii este mult mai complexa.

    • @Ionescu: am pus link-uri către ce ştie să facă fiecare dintre cele două. Altfel, era vorba despre o migrare de la şapte telecomenzi către una singura, bazată pe conexiunea la internet. Şi era vorba despre conceptul de televiziune online, care nu mai este despre televiziune, ci despre nişte content video, în condiţiile în care “online” nu mai este un atribut, ci devine un mediu. Restul, legat de spectru, va deveni irelevant.

  2. Parerea mea e ca ai simplificat prea mult problema. Televiziunea asa cum e ea acum este foarte eficienta dpdv al benzii disponibile. Chiar daca in Romania te-ai obisnuit cu banda multa, in majoritatea tarilor zecile de mega pe care le vezi pe aici sunt SF. Si chiar la banda disponibila in Romania, daca continutul este distribuit cum spui tu, majoritatea transmisiilor vor fi unicast. O transmisie chiar SD(desi majoritatea vor face content HD) mananca cativa mega. Multiplica asta cu 1 milion de utilizatori si iti ies terabiti/secunda. Banda care nu prea exista nici in datacentere la momentul asta. Asta se preteaza la continut premium, ocazional, eventual cu device-uri care integreaza cele 2 medii, TV si IP. Ceva la genul TV-urilor cu conectivitate IP Samsung/LG/etc. Sau mediaplayere cu tuner tv (pe care le poti gasi la preturi decente pentru tv-uri fara conectivitate). Desi daca vrei sa stai Apple momentan nu cred ca o sa scapi de mai multe telecomenzi.