Foto: Ioana Moldovan

O idee despre voluntariat și ipocrizie

Am citit, zilele trecute, un articol mai vechi scris de Valeriu Nicolae și m-a izbit așa, deodată, o revelație despre ce înseamnă voluntariatul prin România și despre cum ar trebui să fie el în realitate.

Pentru câteva ore pe săptămână, fac niste puști să se simtă mai bine. Câteodată fericiți. Mă fac pe mine să mă simt mai util. Un pic mai bun. Taie din frica mea de a deveni ceea ce risc să devin – un (b)labagiu de director de ONG care zice bine în întâlniri și îl doare în cur de a face el însuși ceva practic pentru a schimba lucrurile în bine.

Pentru cine nu știe, Valeriu a fost consilier în guvernul Cioloș și e activist pentru drepturile omului. De ani de zile, se implică în educația – și nu numai – copiilor din Ferentari. Textul de mai sus e despre cum îi învață să citească pe niște copii analfabeți, care n-au trecut pe la școală.

Și m-a izbit o chestie: pe la începutul carierei mele în presă, am scris vreo două texte despre un ONG pentru persoane cu handicap. După vreun an, vine la mine contabilul asociației și îmi varsă în brațe un vraf de documente despre cum președintele ONG-ului își schimbase vreo două mașini și-și cumpărase un apartament cu trei camere din donațiile oamenilor, el fiind, la rândul lui, persoană cu handicap.

Contabilul asociației avea toată lista cu voluntari care se plimbau prin toate județele din jur, bătând la poartă pentru donații, voluntari plătiți cu nimic. Nimic – la propriu.

Apoi, mi-am adus aminte de toți studenții care se laudă cu voluntariatul prin nu-știu-ce asociații unde nu fac, în esență, nici un bine omenirii, ci se ajută pe ei să mai treacă ceva la CV.

Și stai și te gândești, totuși: până la urmă, tu ce bine ai făcut omenirii? Și cât îți rupi din timpul tău, săptămână de săptămână, an de an, ca să schimbi ceva, să-i ajuți pe alții, chiar și atunci când ți se pare că lucrezi la Cooperativa Munca în Zadar?

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

2 comentarii

  1. Cred ca il stiu pe individ. Apt cu 3 camere in ansamblu rezidential 😀

  2. De ce trebuie să faci bine „omenirii”? De ce nu începem de la oamenii apropiați de noi? Și să nu-mi spui că în general partea asta e acoperită, că nu e…