Vreo două vorbe despre blogosfera autohtonă în 2010

Am citit, mai zilele trecute, vreo două-trei articole despre bloggerii români. Cel mai recent e scris de Vali. Şi remarc, de asemenea, comentariile şi tonele de înjurături de toţi sfinţii, de mamă, de toate la un loc. Iar cînd mă uit în Spam-ul de pe blog, găsesc comentarii de genul “să mori în mizerie bă tu şi cu tot neamu tău“. Culmea e că, printre cei care lasă comentarii de genul ăsta, se numără şi unii care-şi lasă adresa blogului. Desigur, printre cei care înjură mai subtil cu mesajul “voi bloggeri ăştia vechi nu băgaţi în seamă pe noi mai mici“. Şi, zău, e nevoie de nişte clarificări.

Mă uit şi mă minunez. Grija multor “bloggeri mici” – deşi, din punctul meu de vedere, e stupidă formularea, dar alta mai bună nu există – este că bloggerii mai vechi, mai cunoscuţi, cîştigă nişte bani din reclame. Şi că au “monopolizat”, că e un “cerc închis”. Ceea ce, iarăşi, e fals. Din cînd în cînd, mai primesc cîte-un telefon sau cîte-un mail de la cîte cineva din cîte o agenţie de PR: “Uite, vrem şi noi să facem o campanie pentru clientul X, poţi să-mi recomanzi nişte bloggeri?“.

Mai mult ca niciodată, simt nevoia unui director de bloguri româneşti. Problema e că noi n-avem destule bloguri pe nişele pe care există cerere de spaţii. Dacă, prin absurd, o firmă de asfaltări vrea să-şi facă reclamă pe cinci bloguri, n-o să-i pot recomanda altele decît cele deja cunoscute, iar cauza e simplu de definit: nu există nici măcar trei bloguri pe care să se scrie despre… infrastructură, şosele, trafic. E un exemplu cam tras de păr, dar se aplică în cam toate domeniile.

Asta e problema mea. Problema advertiserului – sau a agenţiei de PR, după caz – este că, în unele cazuri, alege bloggerii/blogurile după ureche, fără să citească prea mult. Or, cînd multe texte sînt scrise precum citatele de mai sus – mai pe româneşte, de semianalfabeţi; şi nu mă refer la virgule, ci per total -, atunci e clar că există o problemă. N-are nimeni pretenţia ca toată lumea să ştie să pună toate virgulele perfect, dar dacă geme de dezacorduri, de i-uri în minus şi tot aşa… ce şi, mai ales, de unde să alegi?

Din punctul meu de vedere – şi nu cred că doar al meu -, cu cît mai multe bloguri bine scrise, cu atît mai bine. Doar că ele nu prea există, iar acolo unde există, fie omul scrie foarte rar, fie nu-l interesează reclamele. Iar cînd vezi indivizi care nu ştiu să lege două vorbe, dar care ameninţă că “distrug” brandurile pe blogurile lor, mai că mă pufneşte rîsul. Asta dacă n-ar fi de plîns. Eu, unul, mă întreb ce credibilitate are unul care scrie “vă zic eu că e naşpa produsele de la ăia şi că ceilalţi e proşti care le-a recomandat sau a luat bani“, apoi îmi pun problema că… sînt mulţi, iar din cauza lor suferim – într-un fel sau altul – toţi. Ei devin cauza pentru care mediul îşi pierde credibilitatea.

Sincer, vreau să văd cît mai multe bloguri bune, bine scrise, coerente, care să aducă ceva nou. Şi nu-mi pasă că au sau nu mai mult trafic decît mine. Cu cît mai multe, cu atît mai bine. Cu cît mai multă scriitură calitativă, cu atît mai multă încredere în mediu, recte mai mulţi bani pentru toţi. Dar… de la cine să ai aşteptări?

PS: De cîţiva ani, rar adaug cîte-un blog românesc în reader. Nu ştiu dacă am adăugat trei în ultimii trei ani. De ce? Primul criteriu pe baza căruia aleg este gramatica. 80% dintre blogurile pe care intru prima oară pică din prima. Deci?

36 comentarii

  1. Cei care bine dar rar de obicei au timp putin pt. a scrie pe blog. Job + relatie/familie + viata sociala/prieteni + alte activitati / hobby-uri / vacante te fac sa-ti pierzi apetitul de stat in fata calculatorului.

  2. Opiniile pe care le exprimati mi se par extrem de justificate. Insa, dincolo de iesirile pline de frustrare ale bloggerilor mici care îi amenință și îi înjură pe bloggerii mari, exista si un sambure de adevar. Cercul bloggerilor mari nu este inchis ermetic, dar nici foarte deschis unor noi membri, in timp ce calitatea scriiturii unor bloggeri mici nu este mereu îndoielnică. Există o serie de factori care favorizeaza intrarea in cercul bloggerilor mari, cum ar fi notorietatea celui care scrie. Cred că mulți bloggeri mici care scriu mult mai bine decât Mircea Badea, de exemplu, dar ei nu vor putea avea niciodată traficul pe care îl are domnul Badea.

    Eu detin un blog inca din anul 2004, dar pe atunci nu prea stiam cu ce se mananca si nu i-am dat foarte mare atentie. Doar incepand din septembrie anul trecut am inceput sa iau mai in serios blogul si traficul a crescut dar am ramas tot ”blogger mic”. Unele dintre materiale (cred ca 3 la numar) mi-au fost preluate si de Hotnews, dar in cele din urma mi s-a refuzat o colaborare mai intensa din motive ce nu tineau de calitatea scrisului. Totusi, acestea nu sunt motive suficiente pentru a-i blama pe bloggerii mari.

    Cred ca voi aborda si eu aceasta problematica pe blogul meu astazi. Nu demult a scris si Cabral cateva randuri pe aceeasi tema.

    O zi minunata.

  3. Orice companie care cauta promovarea pe bloguri doreste expunere pe un anumit segment de oameni. Problema e ca ei vor expunerea asta pe un numar mare de oameni. Si normal ca nu se vor duce la vasile care are un blog fix pe tematica campaniei companiei X pentru ca vasile are o audienta de 50 de unici pe luna. Asta e una. Atunci apeleaza la tine, la zoso, la arhi etc chit ca audienta nu e cea dorita de compania X. Sau tema blogului nu se incadreaza in acel target de audienta.
    Am avut ocazia sa particip la o prezentare a unor produse si modalitatea de promovare pe bloguri. Deci se iau asa: zoso ca are zeci de mii de unici pe luna si alti citiva care au aceeasi zeci de mii de unici pe luna. Nu e greu de ghicit care sint ei. Specificat clar ca nu au dat bani pentru o parere pozitiva pentru acel produs. Au dat bani pentru reclama. Fiecare cit a cerut sau cum s-au inteles. Oricum ieseau mult mai ieftin decit o reclama la TV. Am avut o discutie cu persoana responsabila cu aceste promovari si l-am intrebat sincer de ce nu se duce si la blogari din clasa de mijloc. Totul se reduce la expunere. Pe principiul “location, location, location”.
    Prin urmare totul se reduce la simpla concluzie ca nu sint indeajuns de mult blogari ce pot fi incadrati in tiparul “formatori de opinie” sau altfel spus cu un numar mare de unici/luna. De aici reiese si oarecum legenda ca astia mari au format un cartel. Ceea ce nu e neaparat o minciuna. Exista o oarecare preferinta de a rula totul in “familie”, fie ca va place, fie ca nu.

    • Pai, de ce crezi ca ziceam ca simt nevoia unui director de bloguri? Unul facut ca lumea, ca la carte, de unde sa poti alege pe cine vrei sa promovezi. Khris.ro, de exemplu, este un blog pe care l-a promovat toata lumea pentru ca e scris coerent si argumentat si e felia lui. Mai sint si altele, sint convins, dar daca nu mi le arata nimeni, eu cum sa le arat altora? Pe bune, acum.

  4. Un lucru pe care nu toti cei care au un blog il inteleg: blogul nu este in mod necesar o sursa de venit. Daca te apuci de blog pentru a castiga bani din asta trebuie sa ai rabdare si sa investesti timp in asta (si pricepere – ca daca nu stii sa scrii, degeaba intri in domeniu).

    Un blog poate fi monetizat si in mod indirect, nu numai direct. In loc sa iti aduca 20 euro pe luna din bannere, iti poate aduce 3 clienti pe an ca freelancer (in domeniul in care scrii pe blog), un avantaj la un concurs pt ocuparea unui job, cativa clienti in plus la magazinul online la care esti asociat, 3 prieteni, o bere etc.

  5. Uite ca asta trebuie sa inteleaga astia mici. Ca trebuie sa fii original. Si rabdator. Altfel ajung sa injure pe unii pentru o crestere de 50% pentru vreo doua zile si apoi gata. Si daca ar fi un director nu cred ca s-ar rezolva prea multe. Ii imparte pe categorii, eventual cu voturi de la cititori si ajungi la zelist. :)
    Fii sigur ca acea companie care te suna pentru o parere de acest gen are grija numarului de cititori. Care este mai importanta decit recomandarea ta.
    Mi-ar suride ideea unui director de bloguri pe care sa il vad ca pe o carte cu diverse capitole si o organizare obiectiva a calitatii blogurilor. Sa pot spune ca ‘uite dom’le, am citit blgul ala de pe locul 2, categoria x si mi-a placut.” Dar e doar un vis frumos.
    Uite vin si eu cu moldoveanca.ro sau lorenalupu. Cine naiba stia de ele ? Am ajuns din greseala la ele pe blog asa cum altii au ajuns din greseala la mine.
    Sint o gramada de oameni care scriu frumos si elegant, insa uneori mai trebuie si noroc sa dai peste ei.
    Eu as face un clasament dupa blog-roll-uri. :) Cam cum facea google cu relevanta unei pagini.

  6. Domnule Mihăileanu,

    Am lăsat un comentariu la această postare care cred că a intrat la spam. La website era trecut blogul meu principal si de obicei cand las comentarii de pe acel blog imi intra la spam.

    Multumesc

  7. O sa vin cu adaugire aici la ce mi-a zis Bobby odata. Tu ai recomanda pe cineva pe care nu cunosti? Si totusi blogerii mari au facut de nenumarate ori asta, invitatii la evenimente, testari de produse, si de cate ori nu s-au trezit cu suprize neplacute in urma acestor invitatii, parca chiar tu sau VisUrat ziceai de astfel de momente neplacute.

    Si au dreptate, de ce s-ar risca X sau Y sa imi promoveze nu stiu ce proiect interesant cand nu au nici o garantie ca eu nu ma plictisesc peste 2 luni si il inchid.

  8. (si) pentru asta exista roblogfest. :-) E chiar foarte-foarte eye-opening, pentru cine stie sa se uite, evident

  9. Stii cum e, calul moare de drum lung iar prostul de grija altuia… Asta cu bloggerii mici e cam ca si aia cu bugetarii. Ne dam cu curu de pamant daca ne scad salariile, dar nu zicem nici pas daca ne cresc. Asa si blogarii mici (de aici inainte numiti blogarici) – ne ofticam daca nu ne baga nimeni in zeama, dar cand ne baga, nu ne mai incapem in piele de curcani ce suntem…

    Si stii ce e culmea? Unii oameni consuma tot atata energie ca sa se enerveze, cat ar consuma ca sa puna mana sa scrie ceva de calitate sau sa gandeasca o strategie eficienta!

  10. moldoveanco .eu personal nu am inteles nimic din ce ai scris . cred ca prinzi posturi straine,pusy.

  11. Off: Moldoveanco, long time, no posts. :)
    On: mp, tu chiar alta grija nu ai ?

  12. Uite trei greşeli într-un text în care pui la stîlpul infamiei bloggerii semianalfabeţi, dar nu numai. E drept că aceste greşeli pe care ţi le semnalez ţin de de alt nivel, cel de la care te revendici implicit (în subtext). Ca atare, fii mai atent şi, mai ales, nu te raporta la semianalfabeţi, pt. că greşelile tale, chiar dacă nu intră în categoria incriminată, tot greşeli sînt. Ultima ţine de proprietatea termenilor.

    Mai mult ca niciodată?! Nţ! Mai mult ca oricînd.
    Semi-analfabeţi?! Nţ! Semianalfabeţi.
    Cu cît mai multă scriitură CALITATIVĂ?! Nţ!
    Uite aici ce înseamnă ‘calitate’ şi apoi ‘calitativ’:
    CALITÁTE, calități, s.f. 1. Totalitatea însușirilor și laturilor esențiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri. 2. Însușire (BUNĂ sau REA, fel de a fi (BUN sau RĂU); p. restr. caracteristică pozitivă, însușire bună. ♢ Loc. adj. De calitate = de calitate bună, de valoare. 3. Poziție, situație, titlu care conferă un drept. ♢ Loc. conj. În calitate de… = cu dreptul de…, fiind… 4. (La jocul de șah) Diferență de valoare între un turn și un nebun sau un cal. – Din fr. qualité, lat. qualitas, -atis.
    Sursa: DEX ’98 |

    ‘Calitativ’ şi ‘de calitate’ nu sînt interşanjabile, adică nu sînt sinonime. Sau sînt în mintea celor care nu ştiu să deschidă un DEX spre a se lămuri, sau sînt prea comozi ca să o facă.

    CALITATÍV, -Ă, calitativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care ține de calitate (1), de natura lucrurilor; privitor la calitate. ♢ Analiză calitativă = determinarea naturii chimice a unei substanțe; identificarea componenților unei substanțe. – Din fr. qualitatif, lat. qualitativus.
    Sursa: DEX ’98 |
    Calitativ ţine de calitate, dar calitatea poate fi BUNĂ sau REA.

    QED

    • @lori: la partea cu cratima, sint de acord, imi mai scapa. La partea cu niciodata/oricind, expresia folosita de mine e impamintenita, aici e discutabil. Cit despre “de calitate/calitativ”, spune-mi tu, te rog, cum ar trebui sa sune “o scriitura de o mai buna calitate”, ca din cite stiu eu, “calitate” n-are grad de comparatie.

  13. Eu am o soluţie, dar este obligaţia ta, ca să zic aşa, să cauţi un mod de exprimare în care proprietatea termenilor să nu fie alterată.

    Cu cît mai multă scriitură de calitate, cu atît …
    Există această locuţiune adjectivală, „de calitate”, cu sens pozitiv, calitate însemnînd însuşire, caracteristică. Deci: o scriitură de valoare. Sună infinit mai bine în context decît oribilul ‘calitativ’, care înseamnă doar ‘relativ la calitate/din punctul de vedere al calităţii’, şi nu altceva.

    Cît despre „subtilitatea” construcţiei cu „oricînd” în loc de „niciodată”, ea ar trebui să-ţi fie lesne la îndemînă, şi asta pentru că scrii de multă vreme. Iar de citit, o faci de şi mai multă vreme. Nu mă aşteptam să invoci împămîntenirea acestei aşa-zise expresii, atît timp cît aici e vorba de o formulare/exprimare neconformă, nu de o expresie. Sper să nu-mi iei în nume de rău intransigenţa, dar, date fiind proporţiile dezastrului lingvistic la care s-a ajuns în ultimii douăzeci de ani, exigenţele trebuie să fie pe măsură dacă vrem să începem să schimbăm starea de fapt. Fraţii noştri latini din Hexagon au o vorbă: aux grands maux les grands remèdes.

    • He he. De acord cu tine. Dar stii care-i baiul? Asta apropo de cratima aia… Cind citesti foarte mult pe net si dai peste foarte multi care nu stiu sa scrie, ajungi sa ai tu o problema – eu, in cazul de fata. E un soi de indobitocire de unul singur din cauza enormitatilor care se repeta. De multe ori, ma intreb cum de inca mai stiu sa pun i-urile la plural :))

  14. Şi eu citesc zilnic zeci şi zeci de texte pe net şi ştiu foarte bine ce nenorociri sînt pe-acolo. Ba chiar şi la case maaari de tot. Ca atare, nu te contrazic, dar în cazul ăsta ar trebui să ai îndoieli, care îndoieli se spulberă pe dată dacă dai o fugă la lexicoanele virtuale, că, slavă Domnului, e plin de ele deja :). Ba chiar sînt foarte bune dilemele/dubiile/îndoielile, zău!, dar numai dacă ele te trimit glonţ la dicţionare/gramatică etc. Sînt instrumentele de care n-ai voie să te dispensezi niciodată.

  15. @CODRIN
    Şi totuşi, Codrine, pe vechiul tău blog am văzut cîndva intervenţia cuiva care îţi atrăgea atenţia asupra unor erori care îţi scăpaseră. Foarte prompt şi îndatoritor, ai corectat erorile şi i-ai mulţumit frumos respectivului :)

    Şi pentru că am intrat acum şi am aruncat o privire pe noul tău blog, uite că am şi dat peste una eroare gramaticală :) , recte un plural ratat:

    O ploaie torenţială i-a speriat, azi, un pic, pe ŞOFERI care au circulat prin Bacău. Unii au preferat să tragă pe dreapta, mai ales că a răpăit şi ceva grindină. Cei mai grijulii s-au ascuns cu maşinile sub pasajul din centru sau prin alte locuri, la adăpost.

  16. La chestia cu gramatica sper ca totusi va inselati asupra proportiei celor care sunt “pe langa”…O spune un blogger mic pe al carui blog – cu toata modestia o spun – nu veti gasi erori gramaticale :)
    Stiti ce ma deranjeaza la bloggerii “mari” ? Faptul ca au ajuns sa se creada centrul planetei, buricul pamantului, doar pentru ca reusesc sa traiasca din “blogareala”. Dar poate asta tine mai mult de caracterul fiecaruia, multi oameni se schimb in rau dupa ce ajung “sus”. E o tema pe care se poate discuta mult, banuiesc…

  17. Pai eu nu m-am referit la dumneavoastra. Ci la bloggeri gen Zoso, de exemplu. Scuze, nu m-am exprimat eu foarte clar.

  18. Bun, se simte nevoia unui director al bloggerilor. Si cine il face ? Pe cine ar recunoaste toti bloggerii ? Si ma refer la cei mari, ca eu (sau alt blogger cu 50 de cititori) zic “da” cam la oricine ar avea o initiativa de-asta. Insa am vazut ca in blogosfera, la un anumit nivel, sunt niste orgolii ceva de speriat. Ca sa ma rezum la orgolii si sa nu trec si la cuvinte mai dure…

    Cat despre cei care vor reclama pe bloguri, cred ca multi se uita in primul rand la cantitate si mai putin la calitate. Si ma refer atat la articole, cat si la cititori…

  19. @CODRIN

    Şi apropo, indiferent dacă e vorba de un pasaj subteran au ba, corect e „în pasaj”, nu „sub pasaj”.

  20. @Lori
    Multumesc pentru observatii. Tare asta cu #soferi#, am scris ca un manelist… Evident ca era vorba de #soferii#. Graba si tastatura, bata-le vina pe-amandoua… :)
    Vezi ? Nimeni nu-i perfect. Dar macar incercam sa ne apropiem de perfectiune, iar tu ma ajuti… :) Vorba ta, se intampla si la case mai mari…

  21. @Lori

    Bravo :)

  22. interesant articolul. Calitatea e data, de feedback-ul din partea cititorilor. Parerea mea!

  23. Thumbs up! Din mai multe motive. Câteva puncte cheie ar fi: nu prea avem bloguri tematice și alea care sunt, în funcție de interes și priceperea bloggerului în domeniu și ale scrisului, se ridică mai mult sau mai puțin în clasamentele de trafic. De unde, în directă consecință, unii bloggeri vor avea mai multă sau mai puțină reclamă (către deloc). Ca și cu orice altceva, trebuie să te gândești dacă vrei să ții un blog pentru hobby și ca mijloc de a ține lagătura cu cei dragi sau dacă vrei să o faci la nivel profesional și să trăiești din asta. Dacă alegi ultima variantă, volumul de muncă va fi enorm: multe de învățat, multe de priceput, documentare, acuratețe, calitate de la a-z. Eu una, nu am determinarea necesară, dar am și bunul simț să nu am pretenții ca blogul meu să fie egal cu al tău sau a altor oameni care publică regulat articole, fac muncă de promovare, etc.
    Nu cred DELOC că cercul bloggerilor ”mari” este unul închis. Un blog, pentru a deveni mare, are nevoie de niște chestii pentru a fi considerat de calitate și pentru a atrage vizite. Odată atinsă calitatea și odată ce autorul are suficient drive pentru a publica articole cu regularitate, metodele de promovare sunt o mulțime.
    Iar în ce privește atitudinea comentatorilor, înjurăturile ș.a.m.d, offfff. Nu are rost discuția. Trăim (pardon, eu nu, deci trăiți) într-o țară cu 22 mil. de genii, pentru care para mălăiață trebuie să pice fără să scuturi pomul. Asta e.
    @Moldoveanca: De acord, prea multă energie risipită…
    @Lori: Admirabil. Poți face un business în online din cunoștințele astea :) Muuuulte site-uri ar avea nevoie de o corectură serioasă. Și apoi, hai să fim cinstiți, jurnaliștii au corectori, de ce nu ar avea și bloggerii niște freelance proofreaders? Zic și eu :)

  24. Hihi: ”nu am pretenții ca blogul meu să fie egal cu al tău sau AL altor oameni care…” pardon! Probabil mai sunt :S
    Alex, aveai un buton pentru editare cândva… Se vede că nu am activat de muuultă vreme :|

  25. @ANCA,
    Ai dreptate, s-ar putea face un astfel de business online, dar, pe criza asta, pînă şi ziarele/publicaţiile de orice fel se lipsesc de corectori pînă la limita de avarie, că, vorba-aceea, merge şi-aşa, nu?, doar trăim în Românica, darămite bloggerii, care bloggeri, unii, n-ar recunoaşte nici în ruptul capului că au nevoie de perierea textelor pe care le produc. Orgoliile sînt fooarte mari, la fel de mari ca erorile de limbă şi de cultură generală pe care le comit cu o nonşalanţă uluitoare, ca să nu mai vorbesc de suficienţa unor site-uri în materia numită limba română corectă …
    Sînt atît de rari cei care mi-au mulţumit şi nu au încercat să mă desfiinţeze :) , culmea, pentru serviciul GRATUIT pe care l-am făcut.

  26. Adevărat cu corectura… Sunt printre primii care pică la taieri. Adevărat și cu orgoliile. Sunt prea mulți cei care refuză să fie corectați, criticați – și nu discutăm doar despre exprimare, gramatică, date. 22 milioane de genii, cum se zice.

  27. @ANCA,

    :)) 22 DE milioane de genii.
    Da, butada asta o cunoaşte toată umea, dar, în mod paradoxal, deşi se spune că primul pas spre corectarea unei greşeli este recunoaşterea ei, noi, românii, nu vrem cu niciun chip să facem paşii următori :) . Ne ştim defectele, dar grozav ce ne place să arătăm cu degetul spre alţii, în buna tradiţie sartriană (greşit interpretată, de altfel): L’enfer c’est les autres!

  28. Şi mie, Anca. O seară frumoasă.

  29. :)) Corect. Mi-a făcut plăcere, Lori. O seară bună. :)

  30. Eu mișun mai mult prin blogosfera englezească și chiar îmi pare rău că nu prea găsesc bloguri bune de nișă pe la noi.
    Entry-ul l-am înțeles puțin ca pe o cerere de recomandări de bloguri de nișă bine scrise și mi-a venit unul mai științific în minte:
    http://lazypawn.com/wordpress/

    Nu e al meu (nu scriu eu atât de bine) și dacă există o regulă să nu fie postate linkuri în comentarii, îmi cer scuze în avans, n-am știut…

    @Anca
    Nu e deloc trasă de păr ideea cu freelance proofreaders. O chestie de genul ăsta există în comunitățile de fanfiction (fanfiction.net s.a.m.d), dar mi se pare că au aparut, fiindca , în primul rând, exista deja o comunitate strânsă, și în al doilea rând, povestioarele postate acolo erau grav ridiculizate dacă aveau greșeli multe. Ei ii numesc Betareaders…

  31. Eu cred ca putine sunt blogurile cu adevarat originale si care merita citite. Restul e doar spam.